Am fost efectiv bulversat după prima şedinţă cu părinţii din acest an şcolar şi nu pentru că “doamna” a cerut iar bani pentru fondul clasei ori directoarea n-a uitat nici ea de “contribuţie”. Probabil n-or fi auzit, cu atâtea treburi pe cap, declaraţiile ministrului Pricopie, care a pus semnul “egal” între fondul şcolii şi evaziunea fiscală.
M-a uimit peste poate directiva trasată învăţătorilor de inspectorul şcolar de specialitate, de a mai termina cu atâta lectură din operele lui Eminescu şi Creangă, care n-ar mai fi chiar la modă. Sincer, nu mi-a venit să-mi cred urechilor ce a putut ieşi din gura unui inspector care, cel puţin teoretic, are o pregătire mult peste medie.
După aceeaşi logică lipsă şi monumentele istorice sunt demodate, pentru că-s vechi, desigur, iar despre daci şi romani ar trebui cel mult să se amintească prin cărţile de istorie.
“Săpând” un pic am cam priceput însă substratul bizarei recomandări făcute de inspectorul pentru învăţământul primar. Este coautor al unei reviste de lectură, numai bună de vândut prin şcoli, la preţul cu care se poate cumpăra cel puţin o duzină de caiete. De unde şi o doză de regret, după vremurile în care singurele publicaţii adresate elevilor din categoria amintită erau Luminiţa şi Arici-pogonici!
