Direcţia Silvică Dâmboviţa avea o pierdere de 7,5 miliarde. La 10 luni, Direcţia Silvică are un profit de 9 miliarde. La cinci luni, Direcţia Silvică Dâmboviţa tăiase 40.000 de m³, la 10, Direcţia Silvică tăia 122.000 de m³.
Vorbesc despre aceste caracteristici pentru că valorificarea masei lemnoase este principala noastră sursă de venit. 98% din cifra de afaceri, din profitul pe care îl realizăm, îl obținem din valorificarea masei lemnoase. Restul sunt produsele lemnoase, fructe de pădure, unde şi aici, faţă de un program de 140 de tone, am realizat un program de 153 de tone de fructe de pădure, cătină, porumbe, păducel şi măceşe, deși anul acesta nu a fost un an tocmai bun pentru fructele de pădure. Cu toate că a fost o prognoză la floare, seceta a cauzat o scădere a cantităţii de fructe şi, pe această cale, vreau să mulţumesc întregului personal silvic al Direcţiei Silvice Dâmboviţa pentru efortul mare pe care l-a depus în vederea realizării şi depăşirii acestui program de fructe de pădure.
– Care este situaţia fondului forestier proprietate publică administrat de Direcţia Silvică Dâmboviţa?
– Eu am preluat Direcţia Silvică Dâmboviţa cu un handicap, nu numai al prestaţiei faţă de drepturile salariale, faţă de angajaţi, al nerealizărilor pe linie de caracteristici fizice, tăierea cotei, masa lemnoasă, ci şi prin faptul că Direcţia Silvică Dâmboviţa a devenit direcţie de gradul III, prin uşurinţa foarte mare cu care a fost retrocedată, conform Legii 247, suprafaţa de fond forestier. Vreau să spun cu toată tăria că, în perioada 2005-2011, Direcţia Silvică Dâmboviţa a retrocedat 10.000 de hectare, lucru pe care noi, silvicultorii, şefii de ocoale îl considerăm ilegal. Managementul a fost iresponsabil la acea vreme. Conducerea Direcţiei Silvice Dâmboviţa avea o serie de prerogative şi din această cauză, la această dată mai avem 54.000 de hectare, ceea ce a determinat ca Regia Naţională a Pădurilor să ne clasifice ca direcţie de gradul III, situație în care nu mai există director tehnic. Nu este ceva chiar foarte grav dar, totuşi, gradaţia unei direcţii înseamnă în cel mai rău caz pierderea locurilor de muncă. Dacă era să continui ce au început ei, vă spun că la Direcţia Silvică Dâmboviţa lucrurile nu stăteau deloc bine.
– Pe 3 noiembrie, la Şotânga, s-a dat startul campaniei “Împădurim România”, o acţiune naţională de plantare de arbori iniţiată de Ministerul Mediului şi Pădurilor. Care este importanţa acestei campanii, ţinând cont de defrişările din ultimii ani, de seceta de anul acesta, de factorii de poluare?
– În Dâmboviţa, defrişări masive n-au fost. Cei care au contracte cu noi sunt cazuri izolate, acum doi trei ani au fost, în două cantoane s-au extras, cu sprijinul pădurarilor, pe care i-am dat afară, sute de metri cubi, dar să ştiţi, în procent de 90-95%, personalul silvic este responsabil şi doresc ca proprietarii de păduri, persoane fizice sau juridice, să aibă încredere în Direcţia Silvică Dâmboviţa. Reprezentanții acesteia sunt oameni învățați, pot asigura atât paza, cât şi administrarea fondului forestier. În ceea ce priveşte campania de împăduriri, în Dâmboviţa avem sute de hectare de teren degradat. Acolo, la Şotânga, este un început şi primarul, fiind un tip foarte inteligent, imediat a sărit în acceptarea ofertei Ministerului Mediului şi Pădurilor. Noi, prin hotărârea consiliului de administraţie, am sponsorizat cu puieţi forestieri. S-a finalizat acea suprafaţă de împăduriri de 2 hectare. Acolo sunt sute de hectare. Numai pe un versant sunt 60-70 de hectare, unde a fost mina, dedesubt sunt galeriile, iar terenul s-a degradat şi acolo, dacă venim cu suprafeţe împădurite, ar fi un lucru bun în primul rând pentru comunitate. Suprafeţele sunt foarte mari şi imaginaţi-vă cât am face cu 100-200 de hectare pe fiecare judeţ. La 42 de judeţe, ar fi mii de hectare. Este o preocupare a actualului Guvern şi, în special, a Ministerului Mediului şi Pădurilor împădurirea suprafeţelor de teren. Suprafaţa la nivel european este 32%, dar noi suntem la 26%, deci cu şase procente sub nivelul european.
– Cum colaboraţi cu organele abilitate pe zona controalelor şi aplicarea amenzilor?
– Pe fondul forestier ne putem face treaba noi. În afara fondului forestier, când se iese cu materialul lemnos sustras din pădure, nimeni nu opreşte decât dacă suntem cu jandarmi sau poliţie. De asta şi organizăm patrule cu jandarmerie şi poliţie. Dar, totuşi, e o problemă. Am avut un caz acum două săptămâni, la Vlădeni, o zonă periculoasă, un pădurar de-al nostru a fost lovit de doi indivizi. Poliţia a răspuns prompt la solicitarea noastră. Se fac investigaţii. Am înţeles că sunt foşti oameni certaţi cu legea şi acolo, dacă se cere martor, un pădurar nu poate să angajeze pe altcineva. Aici, pădurarul, care poartă uniformă, apără pădurea statului, de aceea ar trebui să aibă un regim similar cu poliţistul, cu jandarmul. Însă de două-trei luni colaborăm foarte bine cu organele de poliţie.
– În ceea ce priveşte viziunea Guvernului privind silvicultura, ce părere aveţi despre modificările aduse codului silvic, controlul pe zona fondurilor forestiere şi a celor de vânătoare?
– Am înţeles că toate modificările care s-au propus sunt utile şi în favoarea fondului forestier şi a cetăţeanului. Zona intravilană s-a extins, aşezările omeneşti s-au mărit, iar unde intervine omul, vânatul este deranjat şi el fuge. A fost şi seceta asta cumplită. Şi fondurile de vânătoare trebuie gestionate la fel, dar pe o licitaţie de firme şi să stea în pădure. Fiecare fond de vânătoare are alocat un număr de paznici de vânătoare care trebuie să stea în pădure şi în acest caz văd mişcarea vânatului.
– Pentru sărbătorile de iarnă cum vă pregătiţi?
– Preţul pomului de Crăciun va fi în jur de 20 de lei. De la anul, înfiinţăm culturi specializate de pom de Crăciun, specia brad şi o să vindem şi noi prin Ocolul Silvic Pucioasa şi Direcţia Silvică Dâmboviţa, pe bază de comandă – probabil şi o să avem un stand în piaţă după ce vedem care sunt preţurile – numai molizi, 400 de bucăţi. Din 2005, personalul silvic are, conform contractului colectiv de muncă, dreptul la un pom de Crăciun gratis. Vă daţi seama, să primească un silvicultor molid. Din 2005, până anul trecut, au primit molizi. Anul acesta, eu am luat legătura cu colegi din ţară şi o să cumpăr 420 de brazi, câţi angajaţi avem, pentru că le-am promis şi mă voi ţine de cuvânt, iar de la anul înfiinţăm culturi specializate de brad, ca să avem cu ce ieşi pe piaţă şi noi. 80% din suprafaţa fondului forestier, de răşinoase de la munte, a fost retrocedată, dar culturi specializate, pepiniere, pot creşte şi am zis să înfiinţăm şi noi pentru dâmboviţeni.
– Ce obiective aveţi pentru 2013?
– Pentru anul viitor, este în programul nostru de investiţii finalizarea păstrăvăriei Pucioasa, dar trebuie să găsim cea mai viabilă, eficientă, economică soluţie de aprovizionare cu apă a acelor bazine existente. Ea este programată la o capacitate de 40 de tone, dar mai mult de 20 de tone nu s-a valorificat niciodată. Este o problemă care a rămas nesoluţionată şi am zis să nu ne pripim. Păstrăvăria de la Pucioasa este închisă după ce s-a primit înştiinţare în luna aprilie. Sursa de apă este din lacul de acumulare de la Pucioasa. Noi acolo avem pierderi fantastice, adică la noi consumul este dublu pentru creşterea păstrăvilor, pentru că apa este caldă pe timp de vară, iar pe timp de iarnă închisă. Pentru aceeaşi cantitate, în zonele de munte, el ia în greutate în două zile cât ia la noi în patru zile. 80% din eficienţa păstrăvăriei o constituie sursa de apă, adică să fie rece şi limpede. De asemenea, în ceea ce priveşte zimbrăria de la Bucşani, am putea face o asociere, acest lucru trebuie gândit anul viitor şi să dezvoltăm proiecte pe fonduri europene, pentru că, într-adevăr, nu este uşor. Noi ne ocupăm şi de asigurarea hranei, a pazei, paza n-ar fi o problemă, dar sunt chletuieli. Deci, sunt cheltuieli de 3 miliarde pe an cu zimbrăria, care nu produce. Vreau să realizez o asociere cu Parcul Natural Bucegi, care, de un an de zile, a primit personalitate juridică şi am putea să dezvoltăm un proiect pe fonduri europene, care să facă activitatea interesantă. Pe lângă zimbrărie, avem un parc, la Bolovani, şi ca să fac o comparaţie, în 2005 aveam 400 de mistreţi, acum avem 130 de mistreţi. Să vedeţi preocupările perioadei 2005-2011. Dezastru total.
