În absenţa unor informaţii clare, fără echivoc, foarte mulţi fermieri au căpătat o percepţie eronată asupra noului sistem de impozitare în agricultură, mai exact pe segmentul exploataţiilor de semisubzistenţă. Ferme cu o producţie anuală de până la 48.000 de euro (40 UDE-uri), şi care ar putea deveni motorul principal de dezvoltare al agriculturii româneşti. Mulţi primesc deja cu ostilitate acest demers al guvernului, ignorând ori neştiind şi că există o parte plină a paharului.
După ce am stat de vorbă cu mici fermieri din mai multe zone ale judeţului, unde se practică agricultura la un nivel peste medie, am constatat, cu destulă surprindere, că oamenii discută aprins fel şi fel de variante pentru a nu plăti impozit, fermierii preocupaţi de accesarea fondurilor de dezvoltare reprezentând o minoritate. Pe valea Dâmboviţei, spre exemplu, am întâlnit pomicultori dispuşi să defrişeze o parte din livezi, pentru a nu depăşi suprafaţa de 1,5 hectare, peste care se va percepe impozit. Alţii se gândesc să treacă o parte din pământ pe numele copiilor ori altor rude şi mulţi crescători de animale iau în calcul varianta reducerii şeptelului. Se poate ajunge astfel la un efect invers celui scontat, adică pământul să fie şi mai fărâmiţat decât în prezent, iar fermele mici să producă preponderent pentru consum propriu.
Pentru a evita asemenea scenarii, se impune desfăşurarea unor acţiuni coerente de informare, pentru ca producătorii agricoli care se încadrează în categoria plătitorilor de impozite să înţeleagă şi avantajele pe care le au. De la subvenţiile majorate pe care le vor primi de anul viitor şi până la plata asigurării de sănătate.
