De curând a avut loc conferinţa de închidere a proiectului „Turism balnear dâmboviţean, tradiţie şi continuitate”, implementat de fosta conducere a Consiliului Judeţean. S-au spus vorbe frumoase despre acest proiect, al cărui obiectiv a fost, cel puţin pe hârtie, consolidarea activităţii de turism în Dâmboviţa prin promovarea produselor specifice şi valorificarea izvoarelor naturale cu proprietăţi curative din oraşul Pucioasa şi comunele Vulcana Băi şi Bezdead.
Scopul real, cum se va vedea din cele ce urmează, a fost sifonarea banului public şi direcţionarea a miliarde şi miliarde de lei spre firme apropiate baronului Florin Popescu. Dar să revenim la proiect. Timp de 22 de luni, de la data semnării contractului de finanţare, între Consiliul Judeţean Dâmboviţa şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, condus la acea vreme de Elena Udrea, au fost păpate aproape zece miliarde de lei, pentru nişte activităţi „al căror impact a constat în creşterea cu cel puţin 16% a numărului de turişti care au vizitat localităţile menţionate şi a notorietăţii resurselor balneare dâmboviţene”. Nimic altceva decât minciuni sfruntate îmbrăcate în vorbe ceva mai alese.
Una la mână, la Bezdead nici nu se poate pune problema de turism, darămite de turism balnear. Nu există nicio unitate de primire cu funcţiuni de cazare turistică, după cum nu există nici izvoare tămăduitoare. Ce să caute atunci turiştii la Bezdead? Să-şi rupă maşinile prin Costişata ca să admire locurile, frumoase dealtfel, pe unde a copilărit Florin Popescu? La Vulcana Băi au fost descoperite, într-adevăr, câteva izvoare iodate, dar zac în părăsire încă din perioada interbelică. Nu există infrastructură de turism şi nici şanse ca localitatea să ajungă vreodată staţiune balneară. Cât despre Pucioasa, orice om realist şi cât de cât informat ştie că aici se practică mai corect spus un soi de turism social, mai mult sau mai puţin vizibil, în funcţie de numărul de bilete de tratament subvenţionate de stat şi distribuite pensionarilor.
Tragem linie şi adunăm şi rezultatul este acelaşi: zece miliarde de lei, cam un sfert de milion de euro, au fost cheltuite aiurea, pe nişte pliante şi albume, fără să ştie nimeni în ce tiraj, pe participarea la un târg de turism şi organizarea unor evenimente de promovare de o manieră mai mult decât discutabilă.
O reţetă de succes, care a mers ca unsă şi la Neagra şi la Corbii Ciungi
Aplecarea baronului portocaliu Florin Popescu spre turism a fost confirmată şi prin accesarea proiectelor „Dezvoltarea şi consolidarea turismului prin promovarea Rezervaţiei de Zimbri Neagra” şi consolidarea turismului intern prin promovarea Complexului Curtea Domnească. Alte zeci şi zeci de miliarde de lei aruncate aiurea pe pixuri, pliante şi vederi, culminând cu lansarea ciocolatei Turnul Chindiei şi a vinului Princeps Valachiae, produse care zac nevândute din pricina preţurilor prohibitive pentru publicul larg.
Printre obiective s-au numărat promovarea în plan intern a celor două aşa-zise potenţiale branduri şi creşterea cu 15% a numărului de vizitatori. Dacă oameni cu simţul umorului au făcut haz de necazul bănetului cheltuit aiurea, încropind şi o spumoasă poezioară despre calităţile afrodisiace ale ciocolatei Turnuleţ, datele oficiale infirmă fără echivoc rezultatele pe marginea cărora s-a făcut atâta caz.
La Curtea Domnească au fost număraţi şi răsnumăraţi, precum steagurile lui Pristanda, copii aduşi „cu şcoala”, mai ceva decât pionierii de odinioară, iar la Zimbrăria Neagra n-a ajuns aproape nimeni. Şi asta pentru că puţini s-au încumetat să parcurgă unul dintre cele mai proaste drumuri care mai mult izolează comuna Bucşani decât o leagă de restul judeţului. Au mai fost şi alte proiecte de promovare a judeţului, cu valori modice, până în 250.000 de euro, cât să nu stârnească prea mult interesul instituţiilor statului cu atribuţii de control. Pe principiul „bob cu bob se umple sacul”, fosta putere portocalie a strâns însă destul bănet, promovând sau mai corect brevetând un turism pe coclauri. Bani cheltuiţi aiurea, când ar fi putut fi susţinute proiecte cu adevărat utile. Pentru că, să fim bine înţeleşi, judeţul Dâmboviţa dispune de un potenţial turistic departe de a fi exploatat la adevărata valoare. Pentru asta este însă nevoie de realism, corectitudine şi profesionalism, nu dintr-aceia care s-au folosit de turism ca paravan pentru a-şi promova interesele.
