Despre mediere, opinia publică nu ştie încă mare lucru şi este percepută aproape exclusiv ca o obligaţie în plus. Pentru a afla cum stau lucrurile în realitate, am purtat un dialog cu Rodica Vlaicu, preşedinte al Asociaţiei Birourilor de Mediere din Dâmboviţa.
– Doamnă preşedintă, fiind vorba despre o activitate oarecum nouă şi mai puţin familiară pentru public, vă rog să faceţi câteva precizări privind cadrul legislativ şi esenţa medierii.
– Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei persoane specializate, în calitate de mediator în condiţii de neutralitate şi imparţialitate. Este reglementată prin Legea 192/2006, modificată şi completată. Persoanele fizice sau juridice pot apela la serviciile specializate ale mediatorilor atât înainte de declanşarea unui proces în instanţă, dar şi pe toată perioada derulării acestuia, inclusiv în faza de executare silită. Medierea nu este obligatorie, însă persoanele fizice sau juridice sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de femilie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de Legea 192/2006. Aspect foarte important, informarea privind avantajele medierii este gratuită.
– Ce se întâmplă după şedinţa de informare, în condiţiile în care medierea nu este obligatorie?
– Persoanele în conflict decid asupra modului de rezolvare a litigiului, prin înţelegere amiabilă sau în instanţă. Ca dovadă a participării la şedinţa de mediere, mediatorul eliberează certificatul de informare. În situaţia în care una dintre părţi refuză în scris să participe la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei ori nu se prezintă la data fixată, mediatorul intocmeşte un proces verbal pe care îl depune la dosarul instanţei.
– Ce riscă persoanele care ignoră obligaţia participării la şedinţa de informare?
– Legiuitorul a prevăzut mai multe sancţiuni pentru astfel de situaţii. Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, în caz de neîndeplinire de către reclamant a acestei obligaţii. Instanţa poate să respingă cererea de ajutor public public judiciar dacă solicitantul a refuzat anterior începerii procesului să urmeze procedura şi tot instanţa poate aplica amenzi judiciare de până la 1.000 lei.
– Care sunt tipurile de litigii care pot fi supuse medierii şi care este finalitatea acestei proceduri?
– Pot face obiectul medierii conflictele din domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu. Avem apoi domeniul dreptului familiei, domeniul litigiilor privind posesia şi raporturile de vecinătate, litigii de muncă, litigii civile a căror valoare este sub 50.000 lei. Pot face obiectul medierii inclusiv acele infracţiuni pentru care retragerea plângerilor prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. La închiderea procedurii de mediere, în toate cazurile, mediatorul încheie un proces-verbal. Părţile în conflict sunt obligate, indiferent de rezultatul medierii, să semneze procesul-verbal personal sau de către reprezentant.
În situaţia în care părţile au ajuns la o înţelegere totală sau parţială, se poate redacta un acord scris, care să cuprindă toate clauzele consimţite de aceştia. Acordul de mediere are valoarea unui înscris sub semnătură privată. Pentru a căpăta valoarea unui act autentic, acesta poate fi supus autentificării notarului sau încuviinţării instanţei de judecată.
– Care sunt avantajele medierii?
– Un prim avantaj ce poate fi perceput ca atare de către orice persoană care decide să pună capăt unui conflict prin mediere este determinat de factorul de timp. La mediere, timpul de rezolvare a conflictului este cu mult redus, iar procedura este simplă. Economia de timp poate duce şi la o economie de natură pecuniară.
Stresul generat fie de şedinţele de judecată, fie de imposibilitatea de a prevedea rezultatul este cu mult redus, dar nu chiar înlăturat. Un alt avantaj imediat resimţit de către persoanele care aleg procedura medierii este cel al diminuării costurilor. Mai mult decât atât, dacă părţile ajung să încheie un acord, rezolvând un conflict aflat pe rolul instanţelor, legiuitorul a prevăzut posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru.
Confidenţialitatea este un alt avantaj pentru oricare dintre situaţiile în care părţile nu-şi doresc o publicitate negativă, nu doresc a fi cunoscute aspecte private ale vieţii sau anumite aspecte ce ţin de bunul mers al afacerilor pe care acestea le derulează.
