După cum spuneam data trecută lucrurile nu stau deloc bine. Şomaj, proteste, sărăcie. Pedeliştii sar ca arşi şi arată cu degetul către o guvernare care a preluat un dezastru anul trecut. Asta este limpede din punctul meu de vedere şi cred că marea majoritate a oamenilor este conştientă de asta. Ceea ce însă nu-mi este clar este ce facem de aici înainte. Şi spun asta, referindu-mă la situaţii grave pentru anumite comunităţi locale. Premierul Victor Ponta a spus-o fără nici o urmă de îndoială că trebuie să relansăm ţara asta pusă efectiv în cap de către o guvernre dureroasă pentru populaţie. Şi am convingerea că premierul se va ţine de cuvânt. Din păcate însă asistăm la un fenomen ciudat. Probabil din lipsa unui duşman extern, pentru că nu este aşa, PDL este la pământ, unii pesedişti îşi caută ţinte în interiorul propriilor organizaţii. Îşi trasează zonele de influenţă, fac jocuri periculoase în dauna omului de rând care va ajunge să nu mai priceapă nimic din ceea ce se întâmplă. Repet. În acest timp nu se întâmplă nimic serios. Somnul raţiunii, naşte monştrii, un citat din Francisco Goya care îmi tot vine în minte şi care mă pune pe gânduri atunci când mă refer la Dâmboviţa. Patimi reambalate frumos. Atitudini pizmaşe. Un fel de labirint în care sunt pierduţi o serie de personaje care se pretind a fi cu scaun la cap. Încercări eşuate de a face din rahat bici. Apucături la fel de neserioase. Totul îmi sugerează un singurul lucru. Neputinţă. Impotenţă. Ceea ce este grav. Foarte grav pentru un judeţ care abia a scăpat de portocalii care au tăiat şi spânzurat ani la rând. Asocieri care pe mine unul nu mă sperie, la fel cum îi sperie pe unii concurenţa, propunerile constructive, iniţiativa de orice fel care să ducă până la urmă la identificarea celor mai bune soluţii pentru judeţ. Ceea ce nu pricep unii politicieni este faptul că nu este nevoie decât să fie deschişi şi mai ales parolişti. Sunt politicieni în provincie care pot face asta. De ce nu ar putea şi politicienii din Dâmboviţa face asta?! Bănuiala mea este, pentru că nu vrea să spun certitudinea, că sunt tributari unor comportamente de baroni locali dispăruţi din peisaj pe care i-au hulit mult timp. Şi pentru că nu ştiu cum să procedeze altfel, probabil că fără să realizeze, ei urmează acelaşi tipar. Este un tipar periculos care nu va aduce nimănui nimic bun. Dacă tot zic ei, politicienii dâmboviţeni, că iubesc acest judeţ de ce nu termină o dată cu aruncatul de rahat pe ventilator şi nu se apucă de treabă. Se cred mai deştepţi decât alţii?! Se înşeală pentru că oamenii în simplitatea lor nu iartă niciodată pe nimeni. Şi mai ales cel mai uşor este să arunci cu rahat pe ventilator.
P.S. Îmi povestea cineva zilele trecute că la un moment dat, Florin Popescu chiar credea că este iubit de oameni pentru că adusese multe fonduri în judeţ. De fapt oamenii îl înjurau pe stradă pentru că li se tăiaseră salariile, era sărăcie şi pentru că nu aveau locuri de muncă. Pierduse contactul cu realitatea. Şi s-a văzut asta la alegerile locale.