“Producţii agricole mari nu înseamnă, obligatoriu, profit pentru fermieri”
În ciuda previziunilor fataliste la care s-au încumetat, mai bine zis hazardat, meteorologii în iarna trecută, România înregistrează un an agricol bun. Ministrul Agriculturii a confirmat că producţia obţinută la grâu şi orz este cea mai însemnată din ultimii opt ani şi a doua ca mărime, peste 7,36 milioane de tone, din ultimii 43 de ani.
Cum se reflectă asta în veniturile fermierilor am încercat să aflăm de la Florin Istrate , vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Agricultură- Agrostar.
-Domnule vicepreşedinte, producţiile agricole de până acum depăşesc semnificativ mediile multianuale. Putem vorbi în acest context şi despre o ieftinire a alimentelor de bază?
– Nu, nu cred că o să avem alimente mai ieftine, pentru că nu cantitatea de grâu influenţează preţul la pâine cum nici cantitatea de furaje nu determină neapărat preţurile la carne şi lapte. Ca să avem preţuri mai mici la alimente este nevoie de producţii agricole bune dar şi de reducerea evaziunii fiscale. Numai într-un mediu economic sănătos, concurenţial, se va putea vorbi despre preţuri rezonabile la alimente, în concordanţă cu legile scrise şi nescrise ale economiei de piaţă.
– După seceta din 2012, recoltele mari vin totuşi ca o răsplată mai mult decât meritată pentru fermieri. Sunt premise pentru încheierea anului cu profit?
– Pentru unii da, pentru cei mai mulţi dintre cei care muncesc pământul nu ! În condiţiile unor cantităţi mari de produse cresc şi costurile legate de recoltare, transport şi depozitare. Asta ca să nu mai amintesc de preţurile derizorii, de 60-65 bani / kg de grâu, impuse de angrosişti. Puţini sunt fermierii care dispun de spaţii de depozitare ori care îşi permit luxul de a aştepta o creştere a ofertei.
– Ce ar fi de făcut pentru a nu se mai repeta astfel de situaţii, cu fermierii care pierd şi când recolta e slabă dar, paradoxal, şi atunci când obţin producţii record?
– Cum statul nu poate interveni direct în reglementarea preţurilor, ar putea să facă acest lucru prin susţinerea construirii de silozuri pentru cereale ori fructe.Susţinând cooperativele pentru accesarea de finanţări europene şi prin asigurarea unor credite suportabile, atât pentru cofinanţarea investiţiilor cât şi pentru asigurarea capitalului de lucru.
– Dacă la şes ţăranii sunt mulţumiţi cu ce au pus până acum în hambare, cum se prezintă lucrurile pe Valea Dâmboviţei?
– Nu vreau să par pesimist dar producţia de fructe va fi la jumătate din potenţial, din pricina temperaturilor foarte ridicate din aprilie-mai şi a căderilor de grindină. Sunt pierderi mari şi pomicultorii riscă să nu scoată nici măcar cheltuiala făcută cu întreţinerea livezilor.
– Ce aşteptaţi din partea statului în aceste condiţii?
– Nu s-a anunţat nimic concret despre eventuale despăgubiri. Singurul ajutor ar putea consta în scutirea de la plata impozitului forfetar pe anul în curs, calculat în funcţie de normele de venit. Este clar că oamenii nu vor avea cine ştie ce venituri deci ar fi corect să fie exceptaţi de la plată.
Vă mulţumesc!