În contextul sărăciei de mesaj pe care PDL o gestionează ca nimeni altul, intervențiile încărcate de ridicol excesiv ies din tiparul plictisului general. Se detaşează clar în aceastǎ categorie doamna Elena Udrea, autoarea ultimelor „bombe” anunțate pe scena politică: USL se va rupe în această toamnă și Singurul care poate aduna dreapta este Traian Băsescu (…), cel mai credibil lider al dreptei românești.
În fața unor asemenea revelații nu poți rămâne impasibil.
Despre destructurarea Uniunii Social Liberale prea multe nu ar fi de spus. A fost prezisă, jurată și făgăduită din secunda 1 a constituirii. Vă amintiți, desigur, corul de entuziaști care sărbătoreau ruperea USL la fiecare deschidere de gură. Până au răgușit. Nu s-a întâmplat nici până la sfârșitul lui 2011, nici la începutul lui 2012, nici până la alegerile locale, nici după, nici la parlamentare, nici…nici…nici. Aproape că a devenit istovitoare și pentru pedeliști munca asta de propagandă inutilă. Și iată că revine doamna Udrea, pe valul „popular”, și ne șochează: USL se rupe la toamnă. De necomentat.
Al doilea mesaj cu care plusează fostul ministru ține de lipsa înțelegerii că acea parte a dreptei care poate avea un cuvânt de spus în dezvoltarea acestei țări este deja reunită în USL. Iar ideea dreptei reunite în afara USL, reîncălzită până la evaporare, și-a probat deja „succesul” la recentele parlamentare (defuncta ARD) sau în lansarea Mișcării Populare. E drept, abia acum apare ingredientul de forță: cel mai credibil lider – Traian Băsescu….(adică Președintele României = liderul opoziției!?). Ascunși în bezna propriilor manipulări, „populari de anvergură” precum Elena Udrea nu au înțeles nimic din rezultatul recentelor competiții electorale. Lipsa de mesaj, imaginea politică deja șifonată, inexistența unor soluții viabile pentru dezvoltarea Romaniei, fapt probat în anii în care s-au aflat la guvernare denotă o disperare atât de acută încât apelează să-i salveze tocmai la cel care i-a înnecat în ultimii ani. Sloganul cu Traian Băsescu – lider credibil e desprins din alte vremuri, fiind depǎşit de mai bine de 10 ani. Și e trist pentru PDL și, în general, pentru ideea de opoziție, că doar atât a putut produce orizontul lor de speranță.
