Conform prevederilor legale din România, voluntariatul în situații de urgență este o activitate desfăşurată de bunăvoie, în urma unei alegeri individuale, care nu urmăreşte câştigul financiar, fiind dedicată comunității locale. El nu trebuie văzut ca un înlocuitor al muncii plătite sau ca o alternativă mai ieftină a acesteia. Voluntariatul are capacitatea de a crea capital social şi uman, fiind un dezvoltator de competenţe sociale şi practice. De asemenea, are abilitatea de a pune în practică valorile europene de solidaritate şi implicare activă în comunitate. Voluntariatul poate fi privit și ca o formă de învățare pe tot parcursul vieții și îmbătrânire activă.
Conştientizarea, validarea şi recunoaşterea competenţelor dobândite prin voluntariat pot duce la: integrarea unui număr cât mai mare de persoane în procesul învăţare pe parcursul întregii vieţii sau cultivarea unor abilităţi sociale precum lucru în echipă, implicare civică, includere socială, toleranţă, stimă de sine, etc.
În prezent, la nivelul multor unități administrativ-teritoriale, “activitatea de voluntariat” este desfășurată de către persoane care beneficiază de sprijinul financiar al statului. Aceste persoane asistate de stat desfășoară activitatea de voluntariat pentru că “așa trebuie”, nu pentru că “liberul arbitru” le-a indicat să se implice în viața comunității. Bineînțeles că, pe lângă ajutorul de la stat, beneficiază și de drepturile stabilite în statutul voluntarului și prevăzute și în hotărârile consiliilor locale.
La nivelul comunităților locale, nu este acordată atenția necesară dezvoltării voluntariatului și nu sunt asigurate suficiente resurse financiare pentru asigurarea logistică, de pregătire și intervenție. Trebuie știut că Serviciile Voluntare pentru Situații de Urgență vor deveni eficiente numai atunci când le va fi acordată atenția necesară zi de zi și nu numai atunci când comunitățile sunt lovite de un eveniment nedorit. Trebuie să învățăm să prevenim! Chiar și acest lucru îl pot face voluntarii care activează într-un serviciu voluntar pentru situații de urgență prin componenta preventivă a acestuia.Numai voință și conștiință să fie.
Cu o primă intervenție a serviciilor voluntare pentru situații de urgență, se poate reduce valoarea pagubelor sau chiar o viață să fie salvată până la sosirea serviciilor profesioniste. Această primă intervenție este grevată de lipsurile de dotare cu care se confruntă serviciile voluntare, din cauza insuficienței financiare de la nivelul localităților. Pentru trecerea acestui obstacol este nevoie de implicarea activă a responsabililor locali pentru identificarea surselor financiare asigurării unui minim de dotare în funcție de riscurile identificate la nivelul localităților.
Pentru viitorul apropiat, sperăm ca voluntariatul în situații de urgență va deveni o experienţă de viaţă cotidiană pentru majoritatea românilor, va fi fundamentat pe politici publice coerente de recunoaştere a valorii şi susţinere a dezvoltării constante şi sustenabile a mişcării de voluntariat, va fi promovat şi susţinut de o infrastructură funcţională şi bazată pe principii de profesionalism la nivelul actorilor implicaţi în lucrul cu voluntarii şi va fi reflectat în mod constant şi valid în statisticile naţionale.
Trebuie să conștientizăm faptul că prin această activitate învățăm să ne protejăm în primul rând pe noi înșine, iar cu ajutorul cunoștințelor dobândite putem salva o viață, putem fi salvatori în cazul unei situații de urgență.
