Despre omul Victor Sanda, ceilalţi oameni ştiu prea bine cine a fost şi cum a fost. Şi chiar nu mai era nevoie ca nişte bocitori cu lacrimi de crocodil să polueze inutil spaţiul public, în nişte zile şi aşa cenuşii. Toţi îl vorbesc de bine şi la superlativ pe acela care nu mai poate răspunde, dar mulţumiţi în sinea lor că pot folosi verbele la timpul trecut.
Altfel, cu siguranţă s-ar fi găsit cineva, să îi ia de guler sau măcar să le bată obrazul şi să-i întrebe: „Bine măi tovarăşi, dacă Nea Victor a fost atât de bun şi de neînlocuit pe cât spuneţi, din ce motive meschine v-aţi dat peste cap să-i faceţi rău?”
Că de dat jos n-au reuşit, aşa mici la suflet şi răutăcioşi cum sunt. Cum nu vor reuşi nici să priceapă de ce nu li se va adresa nimeni şi niciodată cu apelativul “Nea Cutărică” sau “Nea Cutărescu”, deşi răspunsul este cât se poate de simplu: sunt oameni lipsiţi de omenie.
