Deși s-a vrut a fi un eveniment de anvergură națională, punct de atracție pentru zeci de mii de turiști, brand al Târgoviștei, Festivalul Medieval Dracula s-a dovedit mai mult un festival de nișă, o inițiativă lăudabilă a autorităților, însă cu o slabă promovare și participare din partea publicului. Acestea nu au exploatat la maxim ideile transpuse, nu au avut un PR care să știe să atragă interesul și curiozitatea târgoviștenilor și nu numai, nu au știut cum să-și vândă marfa, deși bugetul a fost unul solid, de 410 000 lei, iar obiectivele turistice sunt de notorietate internațională. Au făcut furori doar spectacolul medieval Dracula, de sâmbătă seara, și concertele celor de la Pasărea Rock și Pasărea Colibri. În rest, bani aruncați de pomană pentru un proiect eșuat, cu doar 5-6.000 de curioși, veniți cu mari așteptări și puși pe petrecere. Nu e de mirare, pentru că promovarea s-a făcut la cort, prin distribuirea de pliante pe Platoul Prefecturii, și au lipsit cu desăvârșire mult trâmbițatele spoturi naționale, cărora li s-a alocat nici mai mult nici mai puțin de 10 000 de lei. Se putea mai mult. Târgoviștenii nu au știut ce se petrece la ei acasa, mai ales turiștii din întreaga țară. Și dacă era un circ, tot s-ar fi dus zvonul. Ne întrebăm: De ce primăria nu a vrut să promoveze Festivalul Dracula, deși au avut bani de promovare? Poate mulți vroiau să vină, dar nu au știut de eveniment. Ca și Festivalul Babel, Dracula a fost mai mult o acțiune bifată de autoritățile partenere la organizare, care nu se gândesc însă la feed-back, la popularizare, la ecourile naționale pe care le-ar putea avea evenimentele și care ar putea dezvolta turismul în municipiu. Mai mult turism, mai mulți bani la capital. Autoritățile s-au arătat învinse și și-au făcut mea culpa pentru lipsa de promovare. Au venit cu ideea ca anul viitor să se implice mai mult în promovare și să schimbe perioada de desfășurare pentru luna iulie, pentru că festivalul a coincis cu examenul de bacalaureat, cu evaluarea națională de la clasa a VIII-a și cu sesiunea studenților, iar ei sunt public majoritar scontat. Cu musca pe căciulă, colaboratorii încearcă să se scuze, dar  mai mult dau de bănuit și amplifică eșecul pe prea mulți bani publici.  (Nicoleta Sima)