Sărbătoarea de Bobotează este ultima din șirul sărbătorilor de iarnă.
Tradiția din popor și credința, spun că, în această zi se sfințesc apele și se deschid cerurile. În Ajunul sărbătorii oamenii țin post cu credința că în noul an vor fi mai sănătoși și protejați de duhurile rele, și tot în Ajun se spune că se rânduiește cum va fi vremea peste an, se ghicește viitorul, se fac și se desfac farmece.
În ziua de Bobotează, credincioșii merg la biserică pentru a asculta sfânta slujbă, iar la final primesc apa sfințită de la preoți, cu care își stropesc animalele și casele, iar restul o consuma, timp de opt zile, în fiecare dimineață.
Ca în fiecare zona a țării, și Dâmbovița își are propriile tradiții și obiceiuri, păstrate cu sfințenie, de sute de ani.
La Morteni, “Steagul” sau “Geavrelele”, un obicei unic în țară, ce constă în împodobirea unei prăjini lungi cu batiste colorate, cusute de fetele necăsătorite din sat, i-a adunat din nou pe localnici în centrul comunei. Sunt patru prăjini, pentru cele patru sectoare ale satului, care sunt sfințite de preotul din comună, după care se întorc, fiecare în zona ei, purtate pe umeri de baieți, care bat din poartă-n poartă, urând și ridicându-l de trei ori. Se Sfântul Ion, batistele sunt desfăcute, iar flăcăii își numără banii primiți de la localnici. Se spune că dacă într-un an se trece peste această datină, timp de șapte ani nu au voie să o mai organizeze.
În altă parte a județului, la Tătărani, există obiceiul botezului cailor, când animalele sunt direct botezate direct în apa în care sunt aruncate steaguri cu Ioan Botezătorul. Conform tradiției, care se pare că datează din anii 1900, cei care își botează caii vor avea parte de un an mai bun, roditor.
În comuna Lungulețu, spre sfârșitul slujbei, băieții vin cu caii sau cu căruțele trase de cai, până la intrarea în biserică, unde preotul îi stropește cu agheasmă, pentru a fi apărate de rele. Tot în această zonă, băieții se aruncă în apele reci ale râului Dâmbovița, pentru a recupera crucea aruncată de slujitorii Domnului.
