Am vrut ca în acestă campanie searbădă, plină de monologuri să lăsăm candidații să se exprime așa cum știu ei mai bine. Lipsa unor dezbateri reale arată nivelul deplorabil la care ajuns așa zisa clasă politică dâmbovițeană, plină de personaje “pitorești” și pline de aversiune față de cele mai elementare reguli democratice. Iar lipsa de respect fără de alegători îmi dă frisoane. Mai ales că este vorba despre un vot o dată la patru ani. De aceea cred că parvenirea a fost și va rămâne principalul motiv de a face politică al candidaților noștri. Parvenirea prin politică. În ultima vreme însă un personaj căruia nu îi putem spune nici măcar pitoresc ne-a atras atenția. Un candidat independent care a început de ceva vreme, înainte de debutul campaniei electorale, să se victimizeze politic. Și a inceput imediat ce și-a pierdut funcția muncită pe la spate împotriva unui coleg de partid care avea mai multe rezultate politice (și fie vorba între noi mult mai mult creier) decât dusul lui cu mașina pe post de șofer la comanda celui pe care îl numește, recunoscându-se el însuși slugă, “Stăpân”. Și nu numai. Numai că omul, subțire intelectual, dupa cum am spus, o dă de gard cu cateva clișee și atât. Nu spunem că nu ar putea avea dreptate. El ar trebui să știe mai bine pe cine a slugărit cu atâta ardoare și cum a slugărit, chiar dacă nu ne spune nici acum de frică. Doamne ferește! Însă, cunoscând modul în care a parvent individul în politica dâmbovițeană, ne face să fim reticienti. Și mai ales pe ce baze. Pentru că a avut parte de rasplata politică, fiind un soi de slugă plecată, care făcea de toate. Iar asta cu zâmbetul pe buze. Și ce zâmbet pervers avea trântorul cărător de geantă și lingător de clanțe! Însă ca în orice poveste politică dâmbovițeană, sluga s-a săturat să fie slugă și a crezut că poate mai mult. Și mai ales a crezut că i se cuvine mai mult. Noi credem și că stăpânul se săturase de sluga cam tâmpițică. Cel putin asta reiese și din afirmațiile la șprit ale fostului stăpân. Numai că “Stăpânul”, pentru că așa îl numește cu lașitate, marele candidat independent, l-a ras imediat ce i-a ieșit din cuvânt. Fosta slugă, care prin declarațiile sale își recunoaște fostul statut, nu are curajul nici măcar să definească ceea ce numește atitudine din trecut … a Respectivului. Scrie “Stăpân” și “Respectivului” cu litere mari. Adică face politică nenică, sluga. V-ați prins?! Aruncă săgeți, sluga! Noi nu scriem sluga cu litere mari pentru că nici nouă nu ni se pare că ar fi fost vreo slugă inteligentă. La capitolul ăsta îl credem pe cuvânt pe stăpân. Cât despre așa zisele declarații politice ale slugii, nu ne pot umple decat de ras. Insă să ai tupeu să vii acum și să ceri voturi, după ce tu însuți recunoști că ai fost o preaplecată slugă, evitând să spui ce pericol îi paste pe dâmbovițeni la alegeri, dacă votează cu cine nu trebuie, ni se pare strigător la cer. Adică își minte alegătorii prin omisiune. Le spune că a greșit rău de tot că a fost sluga unui ….” Respectiv” din politica, însă nu spune mai departe ce s-a întâmplat. Adică un fel de răfuială între fosta sluga și fostul stăpân. Pe voturile noastre. Un soi de regret ca nu mai e în gratiile stăpânului despre care spune ca ar fi periculos pentru judet din cauza atitudinii și obiceiurilor pe care le numește ca fiind abuzive și lipsite de respect față de lege și cetățean. Așadar candidatul nostru independent umilește alegătorii, în ignoranța lui, lansându-se într-un fel de vendeta pe seama voturilor cetățenilor. Vai în ce hal am ajuns. Să candideze slugile, însă de teama, nici să nu îndrăznească să își devoaleze fostul stăpân, cerând voturi ca să se răzbune în Consiliul Județean. Probabil că asta îi e intenția. Vai mama noastră, pe mâna cui încăpuse județul la un moment dat. Însă avertismentele acestei slugi trebuie luate în serios pana la proba contrarie. A fost totuși o slugă cu funcție de înalt funcționar public și confident al fostului premier, după cum singur se lăuda. Dar asta poate doar ca sa creadă stăpânul ca e slugă influentă.
Sau ar mai putea fi un motiv pentru care sluga nu sare direct cu nume și prenume la gâtul stăpânului. Ori nu are cojones ca și stăpânul. Ori sluga ranită în orgoliu și umilită peste poate suferă, dorindu-și de fapt să fie făcută iar sluga preferata cu funcție la pachet de catre fostul stăpân. S-o crezi tu independentule, că te mai face sluga preferată, “Respectivul”. Sunt alții la rând pregătiți ca și tine în urmă cu patru ani cand erai mai vioi decat oricare slugă pribeagă.
P.S. Am scris acest articol spre final de campanie electorală și cu gândul la un pesedist dâmbovițean cu pedigree, plecat dintre noi prematur. Fostul prefect Victor Sanda, un om care acum probabil ca i-ar fi adus cu picioarele pe pământ pe unele din fostele slugi. Și poate și pe unii dintre foștii “Stapâni” ai slugilor văicărețe. Așa e viața! Nu rămâne nimic necontorizat! Aviz slugilor politice și mai ales stăpânilor lor!
