Bunul simț nu își are loc în politică. Toată lumea știe asta, dar speră mereu că mai există și oamenii de bună credință. La Dâmbovița, așișderea. Însă noi credem ca fără bun simț și fără bună credință nu poți avea rezultate în politică. Poate că suntem idelialisti, însă mai mereu doar idealurile au reușit să dea măsura acestei țări. De aceea acum, în an centenar, nu putem să trecem cu vederea viermuiala politică din Dâmbovița.
Un ghem de interese ascunse, ipocrizie și minciună. Decapitarea lui Țuțuianu de la șefia PSD Dâmbovița era probabil o chestiune de timp, în condițiile în care atitudinea față de oameni, luase o turnura dramatică. Nu vrem să zăbovim prea mult asupra declarațiilor “războinice “ ale acestuia pentru că, faptele spun mai mult decât o mie de cuvinte.
În schimb nu putem să nu vedem ce a rămas în urma lui. Una peste alta județul are o organizație puternică atunci când oamenii sunt respectați și când sunt puși acolo unde le este locul. Pentru că măsura rezultatelor este dată de implicarea fiecăruia dintre membri de partid. Așa se întâmplă peste tot, într-o țara normală. Numai că stilul dâmbovițean e celebru. În urmă cu ceva vreme opoziția vorbea despre numirea în funcții a lipitorilor de afișe, adică a unor neica nimeni, răsplătiți pentru că au dat cu bidineaua în campaniile electorale, și asta fără a avea competențe necesare acelor funcții. Ca să nu mai vorbim despre cununiile mafiote, amantlâcurile ascunse, trădările și promisiunile deșarte. Cine ar fi crezut ca lipitorii de afișe să ajungă acum de preferat în locul lipitorilor din partide. Acum acele lipitori din “partide” își doresc putere fără măcar să dea cu bidineaua în campaniile electorale. Adică ce lipitori de afișe nenică?! Aia erau lux!
Însă nimeni nu se gândește la muncă. La rezultate. La răsplata în urma unei munci corecte. Atunci vin și funcțiile și tot ce decurge din asta. Dar și atunci tot spre binele oamenilor și nu numai a lor personal. La noi e altfel sau cel puțin așa încercă unii să facă. Lungul nasului nu mai e nuanță de care să se țină cont. Ci doar tupeul, neobrăzarea și presiunea, vânzând de la stânga la dreapta și invers pe toată lumea. În funcție de cine deține puterea. Iar ei o vor fără să facă nimic. Fără nici un merit. Și nu vorbim acum despre toți așa ziși oameni politici, ci doar despre neobrăzați perverși care încearcă din când în când să parvină prin diversiuni ieftine, fără să aibă în capul ăla al lor de bibilică vreun proiect, vreun ideal, vreo țintă care să aducă ceva bun și pentru omul de rând. Nu. Doar ei contează, de parcă li s-ar cuveni. Iar asta exploatând tocmai bunul simț al unor adevărați politicieni. Pentru că, spre surprinderea unora, încă mai sunt și oameni cu caracter. Iar ei știu asta și bâzâie ca niște muște simțind momentul prielnic.
Ceea ce nu știu ei este că acolo unde nu există caracter și cultură chiar și cultură politică, asemenea personaje sunt usor de dibuit și de devoalat.
Tocmai pentru că sub masca de oamenii de soi sunt de fapt niște grobieni, niște indivizi care nu vor decât să parvină fără scrupule. Atat. Trădând, vânzând pe oricine la momentul potrivit. Însă, dacă începi să îi iei la bani mărunți, îți dai seama ca sunt seci, invidioși, labili, unsuroși, lingăi. În fapt, niște lipitori care se aciuează acolo unde li se permite, ca apoi cândva, să treacă la alta gazda de care să se lipească. Și încă ceva. Sa nu creadă cineva că în lipsa unei conduite politice corecte rămâne ceva neachitat. Nu. Așa a fost mereu dacă ne uităm în urma. Cei care au ceva cunoștințe de istorie politică, chiar recentă, recunosc realitatea. Parveniții ăștia refuză realitatea. Subțiri din punct de vedere intelectual, încearcă să parvină, manevrând stângaci arta diversiunii, pe care nu o stăpânesc bineînțeles pentru că îți trebuie și ceva cultură și mai ales arta lingușirii și a slugărniciei. Până își văd sacii în căruță. De aceea adevărații oameni politici fac pasul înapoi la un moment dat sătui de aceste lipitori de partide. Macar dacă erau lipitori de afișe și le dădeam și noi o masă plătită cu munca și nu cu povești de adormit copii. Cam așa stau lucrurile cu unii dintre profitori, în timp ce oamenii de echipă, oameni corecți, cu muncă în spate stau și asteapta. Au bun simt. Și vor reuși într -o zi ca să le trimită la plimbare pe aceste lipitori, care cer slugărnici ceea ce nu pot avea niciodată pe munca lor și pe creierașul lor bun doar la a născoci combinații de doi lei și doar în interes personal. Pentru că nu pot. Și nu au răbdare să construiască. Ei trăiesc într-o bula care se poate sparge însă atât de usor încât nu își pot imagina. Și atunci rămân în fundul gol, devoalați în toată “splendoarea” lor de lipitori care își schimbă gazda în funcție de fluxul “sangvin”.
Și înca ceva. Noi nu suntem nici mama Omida și nici reprezentanți ai unor rase superioare, însă fățărnicia justificată prin parvenire cu orice preț, nu lasa loc niciodată de compasiune și nici de credință în lucrurile pământești, ca sa nu vorbim despre cele dumnezeiești. Dar știți cum e. Unde nu e, nici nu ai ce sa ceri. Noi vorbim aici despre lucruri străine lor și de accea niciodata nu vor reuși să ajungă să împartă cu omul de rând. Pentru că în politica adevarată despre asta e vorba. Despre ce faci tu ca să meriți și despre ce faci tu pentru omul de rând. Atunci vine și rasplata ta. Ea vine din muncă și nu din vânzarea de iluzii. Așa, ca un sfat gratis de data asta. Atenție la neatenție! Asemenea personaje ar trebui să își vadă de afacerile lor oneroase, de combinațiile lor murdare, de odăile lor unsuroase în care clocesc spuze și intrigi puturoase de le simți mirosul pestilențial de la o poștă. Așteptați-vă la ce va așteptați mai puțin!
Orice asemănare cu personaje reale din “politica” dâmbovițeană este pur întâmplătoare.
P.S. În pamfletul de mai sus nu poate fi vorba nici măcar despre maimuțe, după cum sigur v-ați dat seama, ci despre maimuțici!
