Ultima sărbătoare a anului bisericesc (căci da, începe la 1 septembrie noul an) este Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, personalitate importantă a istoriei mântuirii, ce face legătura între lumea profeților și epoca Mântuitorului.
Cinstim martiriul Sf. Ioan ca o sărbătoare a curajului și a mărturisirii, a eroismului și a puterii credinței și nicidecum ca o înfrângere sau un eșec. Dacă privim în mod autentic, prin lentila realității credinței, vom constata că Sf. Ioan a fost un învingător al păcatului, al viciului, al răului și al întunericului. A biciuit cu strașnicul lui cuvânt decăderea lumii sale, pe mai marii vremii sale afundați în noroiul neputinței, al minciunii, al ipocriziei și al falsității, arătându-le adevăratul lor chip.
De fapt, i-a fost tăiat capul pentru un moft, susținut de păcate, din partea celor care trebuiau să fie garantul dreptății, al legii și al ordinii. Vi se pare cunoscut nu? Desigur, parcă ne referim la contemporaneitate, căci vedem și astăzi puternici și preaputernici ai zilei care, plini de ipocrizie, în dispreț față de credință, încărcați de patimi și vicii tot aleargă după capetele unuia sau altuia, să le ia, bineînțeles! Dar, uită că Sf. Ioan a fost unul, iar ei nici măcar Irozi nu pot fi!
Eu însumi am văzut adesea doritori de capete multe, colecționari de vicii și păcate, gata să sacrifice pe alții, i-am văzut cât sunt de slabi, mânați numai de interese de moment, lacomi și înrobiți, gata mereu de a face greșeli copilărești.
Dincolo de omonimia poate decloc întâmplătoare chiar și eu am simțit adesea amărăciunea Sf. Ioan și duhoarea viciilor acelora care voiau capete, cu orice preț. Țin să le spun, că martiriul Sf. Ioan a fost unul singur, pe când cu puterea lui, sunt mulți care au ales să-i cinstească martiriul.
Astăzi, în zi de mare sărbătoare, le reamintesc detractorilor care adesea au în gând să obțină un cap, că ei înșiși pot rămâne fără el, deoarece lipsa de înțelepciune îi face adesea victimele propriei furii, răutăți și viclenii.
Și chiar dacă în loc de sabie folosesc cuvântul sau imaginea, să le opunem curajul învingător al Sf. Ioan! Căci, mereu există Unul care strică toate planurile rele și luminează furtuna când aparent e invincibilă!
Odată a picat capul lui Ioan și nu înseamnă că de fiecare dată va cădea capul căte unui Ioan! Cine gândește altfel, se înșală. Zarurile nu au fost aruncate, iar vremea nu s-a copt.
Cu puterea și mijlocirea Sf. Ioan, toți oamenii de bine au datoria de a se opune înșelăciunii, denaturărilor de orice fel, ori vicleniilor și calculelor de tot felul, devoalând minciuna și nedreptatea.
Cred că a venit timpul să ne asumăm curajul și eroismul Sf. Ioan, dar cu înțelepciunea și puterea unui Ștefan cel Mare și Sfânt, ori a lui Mihai Voievod Viteazul și să punem pumnul în furtună. Să risipim nedreptatea, să dăm dovezi de speranță și să luminăm întunericul în care unii ne vor ținuți.
Sărbătoarea Sf. Ioan de astăzi este un prilej de a medita la priveliștea prezentului, la cei ce se vor luminători ai viitorului, la cei ce sunt și la cei care vor fi!
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu, prin mijlocirea Sf. Ioan!- Vicar Eparhial IONUȚ GHIBANU
