În trecut, în ziua de Bobotează, după sfințirea apelor de către preoți, în satele de sub munte se constituiau cete de flăcăi (tineri necăsătoriți) care umblau prin sat și ridicau în aer, de trei ori, pe toți pe care îi întâlneau în calea lor. După aceasta, erau botezați (stropiți cu apă, din găletușa împrumutată de la biserică, cu un buchet de busuioc) urându-li-se să fie sănătoși, să aibă un an îmbelșugat, plin de bucurii. După acest botez, cei urați dădeau bani care erau puși în găletusă cu apă. În anumite zone, stropitul cu apă era însoțit de o urare populară: “ciurlez-bobotez, vară peste vară, capu să nu te doară”. În peregrinarea lor prin sat, colindătorii (numiți, la modul general, iordănitori, iar în satele de sub munte, din Muntenia și Oltenia, ciurlezi) intrau mai ales la cei cu numele de Ion, iar acolo erau omeniți și cu o băutură sau ceva mâncare. Grupul ciurlezilor avea, în trecut, două personaje foarte importante: Conducătorul (sau popa, sau starostele) – cel care strîngea banii și Mutul, un personaj mascat, care avea o frigare în care punea carnea primită de la gazdele colindate. Mircea Eliade, în a sa „Istorie a credințelor și ideilor religioase” considera ritualul constituirii cetelor de feciori în vederea colindatului drept exemplu de sincretism păgâno-creștin. După colindatul din seara zilei de Bobotează, ciurlezii vin a doua zi la biserică, participă la slujba religioasă, apoi așteaptă în fața bisericii pe consăteni și repetă acțiunea derulată cu o seară înainte.
Această tradiție se menține și în zilele noastre, în satul Dealul Frumos (fost Valea Țâții), aparținând de comuna Pietroșița, iar animatorii și susținătorii evenimentului sunt preoții Ciprian Popescu și Ionuț Bîrză, alături de mereu inimosul Gheorghiță Stancu, fiu al satului, sufletul multor activități culturale, religioase, de gospodărire a acestui sat.
Fundația „Renașterea Pietroșiței-Ruralia” își propune să susțină și să reînvie tradițiile populare în comună, iar acest demers a început prin participarea la acest obicei, mai puțin cunoscut de oamenii de la oraș.”-Posta Nicolae, Membru fondator al FRPR.
