Spectacolele Babel continuă! Astăzi, 16 iunie, începând cu orele 19:00, Teatrul Dramatic „I.D. Sîrbu” Petroșani pune în scenă, la Casa Sindicatelor din Târgoviște, spectacolul „Moartea lui Ipu”, dramatizare de Daniel Oltean, după Titus Popovici. Regia aparține lui Sorin Militaru, în timp de scenografia este semnată de Bekesi Vilhelmina. Muzica: Ovidiu Iloc. Din distribuție face parte: Matei Schiopu/Rares Tudorascu (Copilul), Ciprian Vultur (Ipu), Corina Vişinescu (Margareta), Daniel Cerga (Părintele loan), Stelian Rosian (Doctorul Bunu), Mihai Sima (Notarul Meliuță), Simona Codreanu (Clara), Andrada Dobre (Ana), Alexandru Cazan (Comandantul Walter), Oana Liciu-Gogu (Floarea Toia), Corul: Dorin Ceagoreanu (Şeful de post), Sergiu Firte, Izabela Badovics, Nicoleta Niculescu, Oana Crişan (Sora lui Ipu), Radu Tudosei, Laurentiu Vlad, Cliuta Şuşu “Moartea lui Ipu prezintă în chip tragicomic cum, mânați de frică, unii oameni de vază ai unei comunități rurale din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, încearcă să-l convingă pe Ipu- nebunul satului, să-și asume vina uciderii unui ofiter german, pentru ca el să-și salveze viața. Cu seninătatea unui om care, dincolo de patriotismul său pur şi spiritul de sacrificiu, nu are nimic de pierdut, Ipu este de acord și le cere în schimb doar să-și vadă propria inmormântare și, desigur, să le asigure un viitor mai bun fostei sotil, surorii sale şi unui var, singurele lui rude. Din aceste dorinte, pe care elitele intelectualității locale se grăbesc să i le satisfacă, rezultă întreaga intrigă a piesei care, râsu-plansu, aduce în atentie tarele unei societăți în care mândria, onoarea, devotamentul, conștiința, sacrificiul sunt calitati de care cei care, în general și le asumă declarativ, se leapădă fără nici un fel de resentimente, considerand ca oricum nu-i vede și nu-i aude nimeni. Mai mult, ei jau in derâdere până şi atitudinea salvatorului lor, Ipu, pe care-l persiflează în cel mai vulgar mod, neluând in seama că atitudinea şi acțiunea lor este atent analizată de copilul orfan şi inocent, prietenul lui Ipu (poate singurul !), cel care într-un final trage concluzia firească asupra cameleonismului tuturor, rostind verdicul atât de tragic al dramei. „Atunci l-am condamnat pe toți la moarte!” (Sursa: www.avantulliber.ro) „Moartea lui Ipu” ne aduce în atenție propria noastră poveste, aspect remarcat și de dramaturgul Daniel Oltean: „O viață valorează mai mult decât alta? Șase vieți valorează mai mult decât una singură? Justifică situațiile extreme sacrificarea unui om? Ce se poate ascunde în spatele unui om care se sacrifică pentru a-i salva pe alții? Atenție! Toate variantele de răspuns la aceste întrebări pot fi greșite. Așa cum toate pot fi corecte. Nu trebuie să ne grăbim cu un verdict. Și nici spectacolul nu va face acest lucru. Dar spectatorul, pe drumul spre casă, e liber să gândească un răspuns. Sau poate a doua zi după spectacol…sau în altă zi. În fiecare zi. Pentru ca, dincolo de povestea dintr-un sat ardelenesc aflat sub ocupație în timpul războiului, e povestea noastră de astăzi în care frica naște ipocrizie și meschinărie, panica dezumanizează, iar puterea…puterea face ceea ce face ea de obicei. Un om vrea să-și vadă propria înmormântare. La care să fie prezenți cei care așteaptă să moară pentru ei. Și poate acum e momentul cel mai potrivit pentru a râde. Sau pentru a plânge Dar mai e si un copil acolo, un copil care vrea să spună adevărul, o voce pe care dacă nu o ascultam, ne va condamna pe toți. Moartea lui Ipu e viața lui Ipu. Și invers.”-