Geavrelele, tradiția străveche, i-a adunat și în acest an pe localnicii din Morteni în centrul comunei. În localitatea dâmbovițeană se păstrează un obicei unic în țară ca desfășurare și poartă numele de ,,Geavrele”. Sărbătoarea are loc întotdeauna în ziua de Bobotează când are loc în împodobirea unor prăjini lungi de 14 metri, dintr-un lemn foarte rezistent și flexibil, fiecare cu batiste colorate, cusute manual de fetele necăsătorite.
Partea esenţială a ceremonialului s-a desfăşurat astăzi, 6 ianuarie a.c., când fiecare steag a fost purtat de la gazdă la primărie, locul de întâlnire al tuturor locuitorilor. Flăcăii au ridicat şi așezat steagurile vertical, rezemate de o clădire publică din centrul comunei, în aşteptarea preotului. Acesta, după sfinţirea apelor, a stropit cu aghiasmă vârfurile celor patru steaguri care, imediat după botez, au fost aruncate – ,,date în sus”, fiind lăsate să cadă şi prinse în zbor pe braţe, după care aruncate din nou. Stegarii au însoțit acţiunea cu strigături: ,,Hăăăp! Hăăăp! Hăăăp!”, creând astfel o imagine unică.
În perioada de până la Bobotează, tinerii au parcurs satul în lung şi-n lat pentru a strânge geavrelele necesare împodobirii steagului. Pentru împodobirea unui steag au fost necesare 1000 -1500 de geavrele, iar legarea acestora de prăjină a fost făcută doar de cunoscători. Peste noapte, tinerii au făcut de strajă, pentru ca steagul lor să nu fie furat. Acest lucru ar fi adus nu numai nevoia răscumpărării obiectelor, ci şi o mare ruşine celor ce nu au reuşit să păzească steagul.
Pe 8 ianuarie, stegurile se desfac, iar prăjinile se ţin în podul unor case alese, până în Ajun de Crăciun când sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite. În zilele următoare, geavrelele vor fi înapoiate proprietarilor, în baza tabelului minuţios întocmit la iniţierea ritualului. Aşa se face că geavrelele trec din generaţie în generaţie şi uneori sunt martori de veacuri ai ceremonialului.
