Prin oraşele mari, cu staif, pe acolo pe unde n-a încăput să coboare pe horn, Moşul a sosit cum a putut, sau mai bine zis după cum le-a dat prin minte „gazdelor.” Unii l-au adus cu barca, printre sloiuri, alţii cu avionul. La Târgovişte a descins din nacela unei autoutilitare pentru lucrul la înălţime, pe un geruleţ suportabil şi în aplauzele câtorva sute de copii şi tot atâtea sute, dacă nu mai bine, de părinţi şi bunici.
Fanfară n-a mai fost, ca în alţi ani şi multe au cam fost pe sponci, „după buget” – cum ar fi zis Ghiţă Pristanda. Şi, pentru că tot a venit vorba de poliţai, am fost martori la o desfăşurare de forţe de ordine de-a dreptul colosală pentru un eveniment destinat celor mici, de parcă tot personalul Poliţiei Locale ar fi avut ordin să păzească desaga Moşului. Nu spun că ar fi fost atraşi şi oamenii primăriei de pungile cu dulciuri, dar nu bag mâna-n foc că nu.
Că tot au fost scoşi în stradă atâţia poliţai locali, ar fi putut fi însă mult mai utili prin alte părţi ale oraşului, nu să stea grămadă, mai numeroşi decât elfii şi crăciuniţele.
În rest, cam aceeaşi poveste din anii trecuţi: la casa Moşului, tineri blazaţi închipuind eroi de poveste, lume puţină pe lângă căsuţele cu produse „bio”, prea scumpe ca să le cumpere cineva şi ceva mai multă agitaţie pe lângă grătare şi la prăvălia cu ţuică puturoasă şi vin fiert îndoit cu apă, la trei lei paharu’. Că ceai cald se bea mai puţin „pe platou”, că doar nu suntem lângă Turnul Londrei.