Interviu cu ing. Ion Oprea, directorul Camerei Agricole Judeţene Dâmboviţa

Pe la începutul anilor ’90, Petre Roman, pe atunci prim-ministru, se fălea că a câştigat pariul cu agricultura. Că lucrurile nu stăteau chiar aşa, că nu chiar tot românul se pricepe la fotbal şi agricultură, ne-am convins rapid şi simţim asta inclusiv la buzunare. Trei sferturi din produsele alimentare sunt astăzi aduse din import, iar ţăranii sunt aproape în sapă de lemn. În încercarea de a îndrepta lucrurile, Guvernul Ponta a venit cu programe ambiţioase, unul dintre acestea fiind legat de înfiinţarea camerelor agricole, ca un pilon de bază pentru o agricultură modernă, aptă să asigure siguranţa alimentară şi să genereze venituri decente pentru o parte însemnată a populaţiei din mediul rural. Pentru a afla mai multe despre acest subiect ne-am adresat noului director al Camerei Agricole Judeţene, ing. Ion Oprea.

– Domnule director, vă propun să începem cu o întrebare mai mult decât directă: cât de necesare sunt camerele agricole? Vă rog să argumentaţi.

– Camerele agricole sunt necesare, mai ales pentru fermierii mici, dar nu numai. Camera agricolă trebuie să reprezinte interesele tuturor agricultorilor, nu ale unor grupuri interesate. Sperăm ca legea să fie amendată în acest sens şi camerele să fie ale agricultorilor, cu toate că, într-o etapă incipientă, marea problemă rămâne finanţarea acestora. Pentru că, trebuie să recunoaştem, fermierul român nu este obişnuit, nu are cultura necesară pentru a şti ce înseamnă consultanţă şi nu va plăti o cotizaţie care va fi destul de însemnată. În principiu, aceste camere agricole ar trebui cofinanţate de stat pe termen mediu, cinci – zece ani. Ca să răspund la întrebare, este nevoie de camerele agricole pentru că producătorii, cei mici în special, au nevoie de îndrumare de specialitate, de servicii de consultanţă şi extensie.

– Ca să rezumăm, camerele sunt necesare dar, ca în mai toate domeniile, vă loviţi de problema banilor?

– Da. Înţelegem că bugetul este aşa cum este dar, dacă toţi suntem de acord că agricultura este o prioritate, nu ar trebui să se renunţe, pentru că pune problema dezvoltării satului românesc, direct dependentă de revigorarea agriculturii. Deci sprijinul material se justifică din această perspectivă. În funcţie de finanţare, în camerele agricole îşi vor avea locul un specialist de la protecţia plantelor, un serviciu pentru întocmirea proiectelor, va fi asigurată o alternativă pentru aprovizionarea cu input-uri, se vor putea rezolva multe pentru mediul rural. Ca orice început, însă, şi acesta este dificil.

– Care va fi rolul la nivel macroeconomic?

– Aşa cum este în toată Europa, camerele agricole vor avea un cuvânt important de spus la definirea politicilor în domeniu. Pe măsură ce se vor dezvolta şi vor avansa, Ministerul Agriculturii va trebui să ţină cont de părerile şi poziţia majorităţii membrilor camerelor. Toate măsurile şi toate actele normative vor trebui să aibă girul acestora.

– Ce urmează după înfiinţarea camerelor judeţene?

– Pasul următor este organizarea camerelor zonale pentru că, ţinând cont de posibilităţi şi nivelul de dezvoltare, nu pot funcţiona, în viitorul apropiat, camere agricole în fiecare localitate. În principiu, pentru partea tehnică ar trebui preluaţi specialişti de la fostele oficii de consultanţă, dar pe partea de conducere şi coordonare trebuie făcută o muncă pe bază de volutariat. Din experienţă proprie ştiu că oamenii sunt dispuşi să facă asta pentru o jumătate de an, un an. În timp vor apărea soluţii pentru toate necunoscutele de astăzi. Important este să începem, să ştie oamenii că existăm şi să ne probăm utilitatea.