Voinţa politică a ajuns să fie tradusă prin interesul unor grupuri de interese care se pare că au mereu influenţă în România. Timp de 23 de ani, regiile autonome şi societăţile comerciale în care statul este acţionar majoritar, firmele cu capital de stat au fost controlate politic, au fost „vaca grasă” care a hrănit partidele care s-au perindat pe la guvernare. Managementul defectuos gestionat de neprofesionişti, dar cu carnet de partid care au condus frâiele unor companii cu capital de stat, au permis alimentarea cu bani publici a clientelei şi le-au dus la faliment.
Un exemplu serios în toată România este lupta politică din USL pentru controlul companiilor de apă. Nici Dâmboviţa nu face excepţie. O luptă surdă care nu ţine cont de nici o regulă de la Bruxelles. Investiţii multe, fonduri atrase, preţul mare al apei de la robinet. Din păcate, nimeni nu spune de salariile uriaşe care se încasează la această companie. De numirile politice şi structura stufoasă şi, de cele mai multe ori, ineficientă, nici nu se pune problema.
Dacă nu se schimbă nimic în abordarea acestor probleme, clientela politică va avea în continuare liber la supt din bugetul unor societăţi comerciale sau regii autonome care sunt deja în pragul falimentului. Sunt prea multe cazurile în care, chiar şi în condiţiile organizării licitaţiilor pentru achiziţionarea serviciilor şi lucrărilor, directorii societăţilor comerciale cu capital de stat şi ai regiilor autonome găseau soluţii pentru ca firmele care câştigau licitaţiile să cotizeze sume considerabile în buzunarele liderilor politici.
