Câteva zile cu temperaturi caniculare au fost suficiente pentru ca târgoviştenii să ajungă să regrete zilele ploioase, care s-au succedat necontenit din mai şi până în prima decadă a lui august. Şi nu pentru că n-ar mai fi fost veri toride, cu perioade în care mercurul a urcat în termometre până spre 35 de grade Celsius.
Disconfortul este însă mai mare ca niciodată, cu oraşul săpat pe jumătate, cu zeci de utilaje grele împrăştiate fără nicio logică, fronturi de lucru unde nu se mută cu zilele un metru cub de pietriş şi câteva artere rutiere vitale aproape ştrangulate. Se chinuie şoferii dar aceeaşi soartă o au şi pietonii, obligaţi şi ei să îşi rupă picioarele şi încălţămintea pe trotuarele decopertate în bătaie de joc, printre grămezi de pietriş, pavele ori borduri vechi. Praful, omniprezent face aerul încins şi mai greu de respirat şi nu puţini sunt cei care au ajuns la spital din pricina asta. Şi ar mai fi fost de înţeles, de acceptat cât de cât asemenea neplăceri, dacă s-ar fi văzut un pic de zor din partea constructorilor şi mai mult interes dinspre conducerea primăriei, fie aceasta şi numai interimară. Dacă ar exista semne că proiectele începute vor fi şi încheiate la timp.
Din nenorocire, lucrurile par să se îndrepte spre o fundătură iar PID-urile, cu care s-au împăunat atâta Boriga şi Popescu, să se transforme într-un soi de bombe cu ceas, pe urma cărora oraşul ar putea rămâne ca si devastat.
Au apărut deja probleme cu calitatea unor lucrări şi se aude de întârzieri tot mai consistente la decontarea facturilor.
De aici tot soiul de efecte secundare, convergente spre un coşmar şi mai mare pentru târgovişteni, anume riscul de a se pierde din alocaţia financiară ,cum se va întâmpla foarte probabil cu proiectul şoselei de centură.
