Trăind într-un oraş pus la pământ, cu complicitatea şefilor primăriei, chiar de constructorii care ar fi trebuit să îl remodeleze, să îl europenizeze, târgoviştenii, în cea mai mare parte, aproape că nu mai ştiu ce înseamnă normalitate. Deficitele sunt tot mai accentuate şi la toate capitolele, începând cu starea economică precară, infrastructura sărăcăcioasă şi până la viaţa social –culturală extrem de palidă. Sunt roadele amare ale administraţiei Boriga & Compania care, ne aducem bine aminte, a promis să ne ducă spre confortul şi civilizaţia din Europa dar n-a fost în stare, în cei şase ani, decât să împingă vechea cetate într-o fundătură.
Şi, că le place sau nu unora să recunoască, Boriga n-a bifat această contraperformanţă de unul singur. El a beneficiat din plin de complicitatea Consiliului local, împănat de oameni puşi şi ei pe căpătuială, neinteresaţi de binele comunităţii. De complicitatea-fie şi tacită, a unora care se vor şi se prezintă ca potenţiali salvatori ai oraşului dar care, în realitate, nu dau semne că s-ar trezi nici măcar în ceasul al XII-lea. Care văd o mare performanţă în obţinerea unui scor electoral peste 30 %, vor să ceară şi mai mult târgoviştenilor dar sunt incapabili să îi înţeleagă, pentru a putea mai apoi să-i ajute, să abordeze frontal, pragmatic, problemele oraşului, nu să îi aburească la jumătatea lui august cu distracţia promisă pentru începutul lui septembrie.
