Pitiţi după o scuză convenabilă în multe situaţii şi valabilă indiferent de coloratura politică a celor aflaţi la putere, Orban şi Vladu au fost gata să comită la rândul lor un abuz care numai cinste nu le face!

În fapt, invocând repartizarea, după criterii subiective, a banilor destinaţi comunităţilor locale, cei doi nu s-au mărginit, aşa cum ar fi fost firesc, la iniţierea unor amendamente, prin mijlocirea colegilor consilieri judeţeni. Au forţat nota, încercând să pedepsească localităţi întregi din simplul motiv că primarii s-au reorientat politic.

Nu le-a ieşit socoteala dar intenţia rămâne şi trebuie condamnată ca atare, cel puţin din punct de vedere moral. Iar dacă în cazul lui Iulian Vladu obişnuinţa ar fi o circumstanţă atenuantă, reminiscenţă din vremea în care PDL făcea împărţeala, la Orban aproape că nu este de înţeles de unde atâta răutate, de se comportă aidoma văcarului supărat pe întreg satul.

Asta doar dacă n-a reuşit să treacă peste acel umilitor scor de 7% obţinut în 2008, pe care în niciun caz nu îl poate interpreta ca un afront din partea dâmboviţenilor.