După 25 de ani de la evenimentele cruciale din Decembrie 1989, din care ultimii zece otrăviţi de ură şi dezbinare, de Sărbători ne-am dorit în primul şi în primul rand normalitate. Şi aproape că am trăit acest vis, mai destinşi şi mai puţin îndârjiţi ca în alţi ani de Crăciun. A fost linişte-n ţară, făcând, bineînţeles, abstracţie de forfota obişnuită, din magazine ori de pe şosele, cu puhoaie de oameni încercând să le facă pe toate în ultima clipă. A trecut ca o părere Crăciunul şi aşteptăm Anul Nou. Cu alte speranţe, îndreptăţite, că vom petrece şi mai bine, mai prietenoşi şi mai apropiaţi unii de alţii. Cu atât mai mult cu cât nu ne vor lipsi deloc acei Moşi Crăciuni de umplutură, care de atâta timp ne otrăvesc aerul şi gandurile, neavând în tolbă decât minciuni.
Au fost mai puţini anul acesta şi chiar mai puţini au fost şi cei care au stat să-i asculte, nu neapărat şi să îi ia în seamă. Încă un semn de normalitate, că oamenii şi ţara se îndreaptă spre mai bine.
