Nu ştiu dacă vă pot lămuri despre modul în care se deosebesc oamenii atunci când dezbat o problemă importantă. Dar ştiu bine că ei se deosebesc. Intelectualii, funcţionarii, muncitorii, ţăranii, pensionarii, toţi oamenii aceştia conversează, se miră, aprobă, dezaprobă, dar fiecare are un fel special de a se exprima. Şi fiecare are punctul lui de vedere. Sau al grupului pe care îl reprezintă.
Fără a avea nici cea mai mică pretenţie de a fi considerat analist politic – sunt, de fapt, doar un ziarist de judeţ – îmi permit să observ nişte lucruri de bun-simţ, de care cred că ar face foarte bine să ţină cont aşa-numita noastră „clasă politică”.
Onoarea meseriei este încă o floare rară în grădina comunităţii. Sunt, din păcate, destul de rari cei care-şi asumă cu demnitate ceea ce fac, şi fac totul să iasă bine, să nu dea rasol, să nu trişeze.
Oare locuitorii comunei Mătăsaru chiar sunt în eroare sau asta încearcă să ni se inoculeze?
De pildă, este vorba despre o unitate de învățământ, inaugurată în ultima zi a campaniei prezidențiale, chiar în prezența ministrului Pricopie. La vremea respectivă, se presupunea că grădinița va funcționa chiar săptămâna viitoare, dar … au trecut trei luni de atunci și nici astăzi, micuții din Crețulești nu beneficiază de obiectivul inaugurat cu mare fast.
Lucrările au demarat în anul 2008, valoarea totală a investiției ridicându-se la 700 000 de mii de lei, dintre care 350 000 de la Ministerul Educației, iar restul prin Programul Național de Dezvoltare Locală. Cum primăria nu a achiat integral suma către constructor, având de restituit 1,3 miliarde de lei vechi, în momentul de față, clădirea este ținută sub cheie. Cert este un singur lucru, până se vor rezolva lucrurile, cei mici vor învăța tot în școala veche, în condiții improprii.
Este aici o adevărată lecție de manipulare și rușine?
Dar haideţi s-o spunem pe-a dreaptă. Dacă am ajuns aici, nu şcoala-i de vină, nici dascălii ei, cu atât mai mult discipolii lor. Vina o poartă societatea şi nici ea în ansambul ei, ci mai toţi cei pe care i-am ales „democratic” să ne conducă după acel decembrie însângerat.
Expunerea de mai sus nu este decât un fragment tatuat pe harta Dâmboviței, un lucru deranjat și un teatru ieftin. Se pare, însă că acestă situație nu este singulară, reprezentând doar una dintre patimile județului.
P.S. Astfel de gesturi politice, cu caracter de campanie electorală vor fi cu certitudine secondate de alte excese pentru colectarea punctelor de imagine şi credibilitate.
