Se pare că este o modă în Dâmbovița ca primăria să se transforme în cuibul familiilor ce trăiesc din bani publici. Pe sistemul PCR (Pile, Cunoștințe și Relații), în instituția care ar trebui să conducă comuna, s-au aciuat tot felul de rubedenii: soți și soții, frați, cumnați- toți plătiți din buzunarele noastre. Ceva de genul: o instituție publică funcționează ca un SRL. Șefi de serviciu, operatori, referenți, se nimeresc să fie membrii ai unei familii care păstrează tradiția de a avea un job în primărie.

Este binecunoscut faptul că instituțiile dâmbovițene sunt populate, de multe ori, pe criterii de … sa-i zicem nepotism. Nu negăm pregatirea profesională a personajelor despre care vom vorbi mai departe. Vom sublinia doar că dacă ai parte de un „spate solid, viitorul poate fi mai luminos.”

Soția, statut special. Vechimea în munca administrativă i-a conferit acesteia un titlu onorific.

,,Lanțul slăbiciunilor” nu se sfârșește aici. Soției primarului i s-a alăturat fratele, asta ca să alcătuiască întreg aparatul administrativ.

Cumnatul primarului, personal contractual. Cumnatul edilului ocupă un post cheie în oraganigrama instituției, transferat dintr-o funcție în alta și cu multe sarcini în subordine. Că doar e familie, soția cumnatului a fost și ea inclusă în respectiva ecuație, ocupând tot un statut de funcționar public.

Cert este un lucru: cu oameni de încredere în posturi cheie, primarul poate să jongleze după cum poftește.