Construit în anul 1848, Conacul Cantacuzinilor din localitatea dâmbovițeană Cricov, comuna Valea Lungă, se degradează pe zi ce trece. Autoritățile locale intenționează accesarea fondurilor europene pentru ca edificiul să fie reabilitat. Potrivit primarului Emil Negru, investiția s-ar ridica la 2,5 milioane de lei.
„Cu ajutorul fondurilor euronene dorin să realizăm reabilitarea Conacului Cantacuzino. Noi, deja avem în cadrul Căminului Cultural un mic muzeu. Încercăm să reabilităm conacul și să ducem acest muzeu în interiorul lui.
Conacul este proprietatea primăriei, iar investiția s-ar ridica undeva la suma de 2,5 milioane de lei, bani europeni. Nouă, comunităților locale ne este foarte greu să susținem un astfel de proiect și cred că este singura șansă de a vedea conacul și curțile interioare reabilitate, pentru acestea au o construcție deosebită, cu ziduri de piatră.„, precizează acesta.

-În mijlocul comunei Valea Lungă, în satul Cricov, se vede şi astăzi clădirea fostului conac Cantacuzino, construit pe la 1848 de marele vornic Grigore Cantacuzino, edificiu declarat monument istoric .
Conacul este construit în stil tradiţional, cu pridvor şi coloane, cu parter înalt, uşi largi şi acoperişul în patru ape.
Arhitectura conacelor boiereşti ale Cantacuzinilor se orienta după modelul dat de reşedinţele domneşti.
Edificiul de la Valea Lungă este finisat foarte îngrijit, cu expresivitatea dată de scările exterioare şi cu pridvorul deschis spre natură. Faţada are un pridvor aşezat iniţial pe stâlpi de lemn sculptaţi, acum îmbrăcaţi cu tencuială, cu balustradă din fier forjat.
Conacul are ziduri groase, masive, din cărămidă, cu dimetrul de 0,60 m, cu o suprafaţă totală de 312 m², acoperit la început cu şindrilă şi mai apoi cu tablă. Are opt camere mari, trei holuiri, o baie şi două camere pentru materiale. Lumina pătrunde în camere prin 12 ferestre mari. Uşile sunt înalte, cu tocuri late.
Planul interior al conacului este simplu, accesul în camere realizându-se prin trei holuri mari. İntrarea în conac se face prin două scări mari ce dau în pridvorul deschis.
În grădina care înconjura conacul se găseau mai multe construcţii, cu destinaţiile cele mai variate: un foişor, sediul administrativ, grajdurile, fântâna, turnul de apă. Astăzi, lângă conac se mai găsesc magaziile şi grajdurile conacului, în suprafaţă de 400 m².
Terenul aferent clădirilor este de 5.200 m². Împrejmuirea s-a construit din piatră, pe o lungime de 272 m liniari.
Apa care alimenta conacul era depozitată în turnul de apă, într-un bazin mare de fier. Acesta a fost distrus şi dus la fier vechi, în perioda după revoluţia din 1989.
Clădirea nu avea numai o funcţie utilitară, ca reşedinţă de ţară şi loc de administrare a moşiilor, ci şi rolul de a marca poziţia socială a familiei Cantacuzino, edificiul stând mărturie asupra bogăţiei, puterii şi nivelului de civilizaţie al boierilor.
După moartea lui George Gr. Cantacuzino la 23 martie 1913, conacul rămâne în proprietatea Cantacuzinilor până în anul 1930, când este vândut locuitorilor din Valea Lungă. Ultimii proprietari ai conacului, au fost moştenitorii lui Mihai Cantacuzino.
Conacul va fi donat Ministerului Sănătăţii, pentru înfiinţarea unui Dispensar local.¬ –

SURSA http://www.vasiledragomir.ro