“S-a spus că viața noastră este o poveste de dragoste scrisă cu degetul lui Dumnezeu și oricine se apleacă, cu atenție, asupra realității existenței noastre poate vedea cu ușurință acest lucru! Veniri, plecări, așteptări și întâmpinări, toate alcătuiesc istoria vieții noastre. Și importante nu sunt nici plecările și nici venirile, ci așteptările și întâmpinările. De ce? Pentru că atunci când așteptăm, lăsăm să crească în noi speranța, să se potolească orice nevirtute și să crească tot ceea ce este bun și frumos. Iar, întâmpinările ne oferă posibilitatea de a da frâu liber amabilității noastre iubitoare.
V-am luat cam pe de parte, așa e? Dar, acum schimbați perspectiva și, de la oameni, concentrați-vă pe Dumnezeu, pe sacru și pe taina vieții noastre și totul se va lumina! Îl așteptăm mereu pe El, Îl căutăm, alergăm după El, pentru a-L găsi și de fiecare dată pentru a-L întâmpina și a da glas freamătului speranței din noi, odată cu Dreptul Simeon și a spune “Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne!”. Eliberează-ne de neputință și de nerăbdare, de povara așteptării și de orice ne oprește comuniunea cu Tine!
De fapt, sărbătoarea de astăzi, căci despre ea este vorba – Întâmpinarea Domnului, s-a petrecut demult, acum două milenii, din punct de vedere istoric, dar din punct de vedere personal, în ceea ce ne privește pe noi toți, se petrece în timpul vieții noastre, ori de câte ori Îl așteptăm pe Domnul. Așa cum scriitorul spaniol Lope de Vega spunea “oricând gândesc la Tine cu iubire, e o clipă din A Doua Ta Venire!”
Îl căutăm pe El în timpul vieții noastre, alergăm după El, însetați și înfometați de sens pentru a ne regăsi pe noi, găsindu-L de fiecare dată pe El!
De aceea, avem datoria de a oferi mai ales tinerelor generații sens cu îmbelșugare, ceea ce mă face să am, ca orice om conștient de responsabilitatea față de sensul vieții sale, un vis. Da, am și eu un vis. Și încă unul mare! Și anume acela de a apuca să văd o Românie mare și prosperă, păzită de conflicte, de ură, de spaime și de războaie! O Românie în care tinerele generații să ne redescopere credința prin felul lor de a o înțelege și prin trăirea lor, dar intensă și puternică!
Apoi, mi-aș dori o clasă politică dominată de patriotism, de credință autentică, de interes național și de jertfelnicie. Destul, a fost sacrificat acest popor pentru iluzorii idealuri și binele celor puțini. E timpul ca cei ce vor să fie în frunte să se sacrifice pentru ca acest neam să dăinuie cu tărie în istorie!
M-aș bucura să trăiesc acele vremuri, astfel încât, asemenea bătrânului și dreptului Simeon, să mulțumesc pentru și mai multe Domnului! Un vis. Al meu, dar și al tuturor celor pentru care inima bate pentru credință, pentru neam și pentru țară!
“Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne…în pace!”- Vicar Eparhial Pr. Ionuț Ghibanu.