Ziua de 1 Martie este simbolul venirii primăverii, al unui nou început, al revenirii naturii la viaţă. Există multe legende legate de această zi, dar cea mai cunoscută este aceea a Babei Dochia. Mucenica sau Sfânta Dochia, personaj creştin sărbătorit pe data de 1 Martie, este cea care, potrivit legendei, urcă prea devreme pe munte, crezând că a venit primăvara şi moare din cauza frigului.
În una dintre variante, Dochia avea o noră pe care o trimite la râu pentru a spăla lâna. Aceasta din urmă, spală lâna până cea albă devine neagră, iar cea neagră devine albă. Se pare că nora primeşte ajutor din ceruri,de la Isus Hristos, care îi dăruieşte o floare cu petale albe şi roşii şi îi spune să spele lâna din nou,reuşind astfel să o albească ,exact aşa cum îi ceruse soacra. Socotind că cel care a ajutat-o este un prieten, nora l-a numit Marţişor şi a hotărât să pună floarea la ureche. Văzând acest lucru, Baba Dochia crede că a venit primăvara mai devreme şi hotărăşte să plece cu oile la munte, îmbrăcată cu 12 cojoace. Pe drum, aceasta începe să dea jos din cojoace, ba că îi era prea cald, ba că îi era prea frig, până când rămâne în cămaşă, iar gerul muntelui o îngheaţă şi o transformă în stană de piatră.
O altă legendă spune că Baba Dochia, atunci când se afla cu turma de oi la păscut, a legat un fir de aţă de o pară (ban vechi, turcesc) găsită pe câmp, chiar în această zi de 1 Martie, astfel apărând tradiţia mărţişorului prins în piept.
Mitul ne spune de asemenea că, Baba Dochia a avut trei momente speciale: 1 martie: timpul dedicat însămânţării de primăvară, 2 martie: ziua muncii de vara; 3 martie: reprezentând secerişul de toamna. În funcţie de modul în care evoluează vremea în aceste trei zile, putem ştii cu certitudine cum va fi timpul în cele trei anotimpuri amintite.
În Ziua de 1 Martie, fetele îşi pun mărţişoare în piept sau îşi leagă şnurul alb-roşu de mană, iar după 12 zile le atârnă de crengile copacilor, pentru ca aceştia să aibă rod în anul respectiv.