Târgoviştenii îşi pun mari speranţe în dezvoltarea productivităţii municipiului, care a rămas în conştiinţa tuturor drept fosta Cetate de Scaun a Ţării Româneşti. Şi pe bună dreptate…Totul era la standarde înalte si târgoviştenii erau mai făloşi ca bucureştenii de astăzi. Acum, fosta capitală păstrază doar iz-ul arhaic şi cultural, dar industria lasă de dorit şi intră uşor într-un con de umbră şi în recesiune.
Industria metalurgică, prin Combinatul de Oţeluri Speciale, era odinioară mândria municipiului şi punctul de concentrare al forţei de muncă. Acum, însă, aceasta dezamăgeşte …Angajaţii stau la cheremul comenzilor şi sunt ameninţaţi cu şomajul tehnic. Nu avem productivitate, sunt în scadenţă alarmantă locurile de muncă şi aproape oriunde ai vrea să te angajezi, la privat sau la stat, posturile sunt blocate şi asigurate dinainte altora, ca mai peste tot. Ofertă de muncă ioc! Nu întrezărim un viitor prosper pentru municipiul Târgovişte, dacă lucrurile nu merg pe drumul ascendent al profitului, pentru tineret, pentru copiii şi nepoţii noştri, care iau drumul capitalei sau al străinătăţii. Târgovistea riscă să devină un oraş al pensionarilor, unde tinerii se reîntorc la părinţi şi bunici, doar pentru că aici sunt păstrate valorile sentimentale şi amintirile din copilărie. Industria târgovişteană dispare, dar vine puternic din urmă…,, comerţul cu mărunţişuri’’.
În schimb, avem de toate să cumpărăm. Străzile Târgoviştei sunt împestriţate cu terase, localuri, cofetării, cafenele ieftinuţe, fast-food-uri încropite ad-hoc, hipermarketuri, confiscate, second-handuri, magazine 38 şi, mai nou, apare invazia chinezăriilor de duzină…multe si proste. Toate pun bazele comerţului, încurajează consumul şi dezvoltă ,,shopping-ul de criză’’. Omul simplu ,,îşi face treaba’’ de moment cu ele, le uziteaza o lună-două, se imbracă exact ca după neckerman, că doar nimeni nu-i verifică etichetele de la haine, şi pleacă umilit capul în faţa situaţiei stânjenitoare. Noroc că există şi acest gen de magazine, al căror raport calitate-preţ lasă de dorit, dar care incurajează consumul în rândul mediocrităţii majoritare. Confiscatele şi chinezăriile le fac o concurenţă serioasă celorlalte magazine şi chiar le domină. Preţul face toată diferenţa. Cu cât e mai ieftin produsul şi cu cât magazinul e mai diversificat, să aibă de unde alege, cu atât e mai bine.
Siglele magazinelor iau ochii cumpărătorilor şi răsar ca ciupercile de pe ploaie, ademenind toate buzunarele, mai pline, mai goale, ale săracilor si ale bogaţilor, deopotrivă. Avem de toate: oferte la produse alimentare, reduceri de 50% la haine, saci de haine de second-hand, puzderie de chinezarii şi confiscate cu nimicuri, care fac ,,totul’’ pentru târgoviştean. În vreme de criză, o chinezărie face minuni şi creşte speranţa de viaţa, că nivelul de trai nu putem spune. Te încântă ca pe un copil, dar nu-ţi poţi construi un viitor pe confiscate şi chinezării. Sunt produse derizorii, slab calitativ şi pentru consumul de moment. Şi trebuie să ai şi bani, mulţi, puţini, cu care să le cumperi şi pe acestea.
Un loc de muncă fix îţi asigură prezentul şi viitorul şi îţi aduc stabilitate şi confort. Se spune că nu e mare lucru să îi dai omului de mâncare, ci să îl înveţi să-şi câştige existenţa şi să îşi procure singur mâncarea. Aceasta e adevărata binefacere şi arma de a răzbate în viaţa. Să te descurci singur…şi să ţi se acorde o şansă. Municipiul are însă şanse limitate, iar ele îngustează orizontul dezvoltării cetăţeanului şi îl determină să viseze mai puţin şi să se plafoneze. Ne mulţumim cu salariul mediu, când ştim că putem mai mult. Productivitatea e motorul şi vectorul dezvoltării. Dar, cand nu ai nici loc de muncă şi când productivitatea intră în declin şi nu îţi aduce ţie, personal, ca cetăţean, nici un beneficiu, încotro să o iei si să o apuci? Te refugiezi în comerţul de subzistenţă, pândeşti ofertele şi te îmbraci din cap până in picioare de la China shop.
Aceasta e lumea în care trăim, plină de tentaţii, dar cu mai puţine posibilităţi de ascensiune profesională. Fără economie şi producţie la nivel înalt, rămâi simplu spectator şi te mulţumeşti să dai turul magazinelor ieftine şi să te hrăneşti spiritual cu o plimbare in parc.
Trebuie sa facem ceva pentru oraşul Târgovişte, să atragem investiţii, să fie pus în valoare şi turistic, şi economic, să se infiinţeze locuri de muncă pentru tineri, să se investească în învăţămant, să se dezvolte potenţialul tinerei generaţii. Doar astfel vom putea trăi pe picior mai mare, nu doar supravieţui, ca până acum, şi vom putea privi cu mai mult optimism şi cu încredere în viitor. Altfel, tinerii vor ,, emigra’’ în capitala actuală a tuturor posibilităţilor şi vor lua drumul propriei reuşite, oriunde i-ar duce viaţa, iar Târgoviştea va rămâne ,,solo’’, ca simplă locaţie turistică, cu de toate în oferte de consum, dar fără posibilităţi de cumpărare, şi populată de pensionari, care se bazează pe o pensie modică, dar sigură.
Ar fi bine să fie turism in Târgoviște. Dar nu prea e. Orașul e ca după bombardament. Străzile sunt praf. Şi totul e haotic, ca într-o ţară arabă de mâna a doua. Comerțul e făcut după ureche si nici măcar controlat. E haotic, cu prețuri aberante si de proastă calitate. Nu putem lăsa ca municipiul să devină bâlci, ci să prindă din nou graţie şi rafinament, să ademenească omul de pretutindeni şi să vuiască de rumoare şi bogăţie. Nu ne dorim o Târgovişte ieftină şi plafonată, ci una tainică, specială şi prosperă, frumoasă şi plină de viaţă, care să-şi vândă mereu imaginea şi să cheme la ea. Trebuie să mizăm pe ce avem mai frumos şi mai bun de pus în ramă şi la vitrina statului, ca să vadă toţi. În nici un caz nu e un oraş european cu lideri politici ” încremeniţi în proiect”, vorba lui Gabriel Liiceanu. Ca să nu mai vorbim despre instituțiile de stat, care sunt conduse în continuare de personaje corupte sau cel puţin coruptibile, protejate de cine știe ce gașcă, aflată temporar la putere.
Un oraş fără turism, economie, industrie şi fără locuri de muncă e un oraş mort. Nu ne dorim ca Târgoviştea să devină o imagine fadă, o umbră pe harta României, din cauza indiferenţei şi a jocurilor de interes politic, mai mult pentru viaţă personală, decât pentru interesul colectiv, cum ar fi normal. Nu mai avem conştiinţă colectivă, nici atitudine, nici spirit afacerit şi inteprinzător, nici dorinţa de a schimba în bine lucrurile, de a face ceva constructiv pentru patria mumă şi pentru originile noastre.
Aviz investitorilor, angajatorilor, dar, mai ales, autorităţilor, care deţin puterea de a schimba în bine traiectoria municipiului şi, odată cu ea, de a aduce bunăstarea de altădată a cetăţeanului!
Actualul primar se face că nu știe că anumite grupuri de interese vor să pună mâna pe oras, mai exact pe comerţul din Târgoviște. Acțiunea împotriva micilor comercianți este o găselnița pentru a favoriza în curând mafioții care dau târcoale municipiului. Consilierii PSD stiu asta, mai ales ca primarul Gabriel Boriga este văzut din ce in ce mai des la mese conspirative cu lideri social democrați. Care este târgul, domn primar?! Ce vă iese la afacere, mister Boriga? De i-ați lăsat pe bieţii oameni fără o bucată de pâine, ca să o ducă la copii, în timp ce şmecherii fac comerț nestingheriti?
Şi am mai avea o întrebare, dacă tot ziceți ca ați început curățenia. Si asta e si pentru instituțiile abilitate. Cum circula anumite masini de tonaj prin municipiul fara sa plătească taxa la primărie? Ca să ajutam, intrebati la poliția locală. Cine o fi Regina?! Vor urma si alte întrebări legate de colectari…..
