Din 2004 și până în prezent, în fiecare an, pe data de 9 octombrie, în România este celebrată Ziua Națională a Holocaustului.
Acesta este momentul care marchează începutul deportării evreilor în Transnistia, în anul 1941, în lagărele de exterminare.
Holocaustul este considerat ca fiind cel mai mare genocid din istorie, în urmă căruia milione de evrei au fost uciși.
Totul a început când România a intrat în război ca aliat al Germaniei Naziste, conduse de Adolf Hitler. O dată cu începerea celui De Al Doilea Război Mondial, țara noastră, sub conducerea regelui Carol al II-lea și a mareșalului Ion Antonescu, a început propria politică antievreiască, excluzând această categorie a populație din toate activitățile, de la economie până la cultură, ajungând în cele din urmă să-i extermine și să-i trimită către lagăre.
Aproximativ 300.000 de evrei din România au fost deportați pierzându-și viața în lagăre.
Ce înseamnă Holocaustul?
O definiţie succintă a Holocaustului ar fi următoarea: uciderea sistematică, în masă, sponsorizată de către stat – Germania nazistă şi aliaţii săi – în lagăre de concentrare şi exterminare, a aproximativ 6 milioane de evrei europeni, exterminarea fizică, la scară şi cu ajutorul mijloacelor industriale. Holocaustul înseamnă, totodată, suma tuturor acţiunilor anti-evreieşti care au avut loc între anii 1933-1945: privarea evreilor de drepturile lor civile şi economice, segregarea şi înfometarea, deportarea şi ghetouizarea lor. Cu alte cuvinte, umilinţe nesfârşite, suferinţe fizice şi psihice, pierderea speranţei, nu în ultimul rând, distrugerea unor comunităţi, a unei culturi, a unei limbi.