S-a scurs a treia parte din timpul alocat oficial campaniei electorale şi, exceptând câteva localităţi mai “nervoase”, Dâmboviţa este departe de a arăta ca un judeţ în pragul alegerilor , aşa cum îl ştiam din vremuri numai aparent mai bune. Relevantă pentrui acest debut este apatia cu care politicienii dâmboviţeni şi mulţi dintre candidaţii pe care îi susţin şi promovează, după puteri şi bineînţeles înterese, încearcă şă îşi vândă marfa. Şi explicaţia este la îndemâna oricui: fără chiolhanuri cu mici şi bere, găleţi cu pui ori spectacole de manele, asezonate cu fasole cu cârnaţi, aceşti oameni politici, mici şi ei din multe puncte de vedere, nu au şi nici nu pot transmite vreun mesaj. Altul decât cei răi şi incapabili sunt adversarii şi ce viitor luminos îi aşteaptă pe bieţii oameni, care nu pricep de ce, de această dată nu se aleg cu nimic din produsele… tradiţionale. De aici şi un dialog la distanţă, de cele mai multe ori suburban. Nu au curajul să spună alegătorilor  că trăiesc nu tocmai bine din pricină că judeţul a fost prost administrat, că are trei parlamentari urmăriţi penal, dintre care doi au avut ani de zile pâinea şi cuţitul. Dar poate că, vorba românului: tot răul spre bine! Vor fi în sfârşit lăsaţi în pace, poate chiar încurajaţi, să iasă în faţă politicieni tineri, cu cei sapte ani de acasa,cu educaţie şi conştienti că nu se poate construi nimic fără muncă. Personalităţi care au arătat deja că au viziune şi stofă de lideri, capabili să înţeleagă problemele şi să îşi apropie oamenii fără să aprindă grătare ori să arunce cu pungi în stânga şi-n dreapta.