„Cine crează măreția unui popor? Cine îi așează pașii destinului? Cine hotărăște dacă un popor este purtător al veșniciei între neamurile lumii? Cine îl cheamă la luptă atunci când vine vremea să se bată pentru idealuri și cine îi poartă sabia curajului atunci când nimeni nu-i acordă o șansă? Cine îl trezește atunci când rădăcinile sale sunt amenințate și când copiii sunt în pericol? Cine îi scrie istoria? Fraților, poporul însuși este motorul propriei sale istorii, decidentul propriului său destin și cel care alege singur ce moștenire să lase urmașilor. Faptele sale din momente cruciale ale istoriei sunt decisive pentru a fi sau nu fi pe mai departe. România centenară este creația unui astfel de moment izbăvitor, în care poporul a schimbat istoria scriindu-și singur paginile. Un singur puls, un singur gând, însuflețite de aceiași credință și rațiunea luminată a unor oameni rari au făcut posibilă clipa de la 1 Decembrie 1918, din Alba Iulia. Suntem moștenitorii unei explozii unice de românism, de patriotism în stare pură, de înțelepciune, care a depășit granițe sociale, politice sau de educație. Existăm ca stat național unitar datorită unor oameni unici care au înțeles perfect clipa istorică și nu au ratat-o. România este despre acești oameni și despre mulți alții care au însemnat-o pe harta lumii prin geniul, inventivitatea, curajul și inspirația lor. România și lumea întreagă stau într-o relație de dependență care a determinat evoluții fascinante în toate domeniile. Gândiți-vă ce ar fi însemnat lumea fără invenția stiloului, ce ar fi însemnat lumea fără insulină, fără vaccin antiholeric sau fără avion cu reacție?! Da, oameni buni, suntem poporul lui Petrache Poenaru, a lui Nicolae Paulescu, a lui Henri Coandă sau Ioan Cantacuzino. Suntem poporul unui numeros șir de nume care au amprentat decisiv nu doar pământul natal, ci pe al lumii întregi. Despre asta mi-aș dori să vorbim mai mult în fiecare zi, despre exemple în care ne putem oglindi și dezvolta pe mai departe, căci, dacă ne sfârșim în lupte epuizante între noi înșine nu ajungem nicăieri. Nu știu vreun popor care să pași înainte pentru dezbinare internă… Canalizați-vă toate energiile uriașe pe care le consumați aici apărându-vă țara, apărându-vă poporul în Europa, în lume. Suntem unici, suntem mândrii și avem nevoie, ca și la 1918, să ne scriem singuri istoria, nu să ne-o scrie alții. România 100 este nu doar cinstirea memoriei oamenilor de atunci, este și aducerea faptelor în actualitate, ca pilde pentru astăzi, pentru mâine, pentru noi, pentru copiii și nepoții nostri. Îmi doresc  din suflet ca Centenarul acestei țări să însemne mai mult decât o zi de festivism, să fie trezirea necesară a conștiinței și mândriei naționale. Eu sunt mândru că aparțin acestui popor, sunt mândru de moștenirea pe care am primit-o și o respect prin cuvânt și prin faptă. La mulți ani, România Mare! La mulți ani, români de pretutindeni!”