De foarte multe ori în viață, există momente în care oamenii intră în inflație. Cum se manifestă asta, mai ales după 1989, se poate vedea cu ochiul liber în societate unde scara valorilor s-a răsturnat. Așa se face că au ajuns în funcții indivizi care profesional nu au valoare. Valoarea lor este dată de pile, de trei mese date la un moment dat și de multă-multă lingușeală. Ca să nu îi spunem altfel. Astăzi vom demara un serial în care semidocții și parveniții să poată și ei citi din înțelepciunea romanescă, pe care, în ignoranța lor, cred că o stăpânesc. Ferește-te de prostul care se crede deștept. Și mai ales șmecher. Începem astăzi cu Grigore Alexandrescu și cu fabula lui “Câinele şi măgarul”. Așa e în viată când ajungi să slugărești la un măgar în care ai dat cu pietre mult-mult timp, doar pentru ca la acel moment slugareai la altă masă. Și interesul îți dicta altceva. Și mai ales așa e cand te crezi prea bun pentru vremurile astea, pentru că atunci intri în inflație. Și cauți conexiuni cu alte lumi paralele. Dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns. Si nu doar vorbe.
Așteptati-vă la ce vă așteptați mai puțin.
Câinele şi măgarul
Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întâlneşte
Un măgar, şi-l opreşte:
“Unde te duci? îi zise,
Ce rău ţi s-a-ntâmplat? Şii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de mâhnit.”
– “Dar, sunt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?”
– “Numai de-atât te plângi? măgarul întrebă;
Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
Vino numaidecât la mine să te bagi:
Eu îţi făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;
Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi.”
“Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slugă la măgar
E mai umilitor, şi încă mai amar.”
